Imagini impresionante dintr-o secție de terapie intensivă COVID. Pacientă: Nici nu mă gândeam că mai scap
Două ore în terapie intensivă, acolo unde sunt tratați pacienți cu COVID 19, în stare gravă și critică. Este experimentul jurnaliștilor Digi24, pentru a arăta că infecția cu noul coronavirus nu e o glumă. Carla Tănasie și Sorin Reiter au stat alături de medicii și pacienții din ATI, de la Marius Nasta, alături de oameni care nu au crezut că virusul există și de medicii care luptă să le salveze viața.
De cum intri la Terapie intensivă, te cuprind fiori. Aici sunt bolnavii pentru care singura șansă de supraviețuire sunt aparatele care îi ajută să respire. Pentru orice sceptic, acesta e locul unde devine limpede că virusul există și poate lovi nemilos. Chiar și pentru cei care au crezut că răul cel mare nu li se poate întâmpla tocmai lor.
Pacient: E un virus care nu se vede și mulți nu cred că există această boală.
Reporter: Dvs ați crezut tot timpul că există boala sau v-ați convins după ce v-ați îmbolnăvit?
Pacient: Mai mult după ce m-am îmbolnăvit și eu, ca să fiu cinstit.
Bărbatul este din București și e la terapie intensivă de 2 zile. Acum se simte mai bine, dar în continuare nu poate respira singur.
Reporter: Cum vă simțiți?
Pacient: Bine, datorită doamnelor care se ocupă mult de noi, altfel n-am putea să trecem prin asta.
Reporter: Cum v-ați îmbolnăvit?
Pacient: Nu știu de unde l-am luat. M-am infectat și cu masca, am purtat, cred că dintr-un magazin. M-am pomenit cu temperatură, vărsături, poftă de mâncare nu, amețeli, am fugit și am făcut testul.
Într-un alt pat, o pacientă face eforturi mari să fie bine. Respiră tot cu ajutorul aparatului de oxigen.
Reporter: Cât de rău ați fost?
Pacientă: Rău de tot, nu puteam nici să mă țin pe picioare, nici nu mă gândeam că mai scap. Acum sunt mai bine.
Reporter: Ce le-ați spune celor care sunt afară?
Pacientă: Să se protejeze, să țină masca la gură, există virusul.
Reporter: Bănuiți de unde ați luat virusul?
Pacientă: Nu știu, doamnă, m-am trezit așa, cu amețeală, dureri de cap, vomă, deranjată la stomac.
În secția de terapie intensivă a Institutului Marius Nasta, în momentul filmării, o singură pacientă era intubată. Cu câteva zile în urmă, situația era mult mai gravă.
Asistentă: De ieri am pus-o pe insulină. Are o glicemie mai mare. E, oricum, mai grav faţă de ieri. O să trebuiască să iau un test de COVID să vedem cum iese. Nu e conștientă, e un accident ischemic, venită de la Bagdasar cu un test COVID pozitiv și e la noi până se negativează și după aia trebuie transferată iar pe neuro pentru a-și continua tratamentul.
Asistentă: Sunt din ce în ce mai grav, am avut chiar zilele trecute toată secția cu pacienți intubați, cu câte 6,8 injectomate. E o tură nouă. Doar domnul e mai vechi, de vreo 5 zile, iar dumnealor sunt de ieri, dl de azi noapte.
În secția unde se duce lupta pentru viață nu sunt numai pacienți în vârstă. Sunt și oameni tineri.
Un pacient are puțin peste 40 de ani. Nu poate să vorbească bine. Prin semne, le spune asistentelor că vrea apă.
La terapie intensivă, ritmul e dat de aparatele la care e conectat fiecare pacient. Toate cadrele medicale care intră aici știu că nu-și permit niciun moment de respiro. Sunt prea puține și au ajuns la epuizare.
Asistentă: Nu mai putem. De 3 luni lucrăm continuu așa. Suntem epuizați, sincer epuizați. Când ieșim de aici suntem însetați, transpirați, obosiți. E costumația standard și nu aveam voie să ne dezbrăcăm pt că putem să ne infectăm .
Asistentă: Curge transpirația, se adună aici în barbă, te ustură ochii, nu avem voie cu aer condiționat, geamurile sunt închise, lucrăm că la război.
Ca să reziste ore la rând în combinezoanele ca niște armuri, infirmierele au apelat la măsuri extreme.
Infirmieră: Sunt singura infirmieră la 6 pacienți. Și eu am pampers, pentru ca nu reziști. E foarte greu, noi speram ca odată cu venirea căldurii scăpăm de boală, dar s-a înmulțit.
S-a înmulțit și numărul deceselor.
Asistentă: Terapia e cam ultimul drum, foarte puțini au plecat din terapie.
Reporter: Cam câți? câte decese ați avut?
Medic: Peste 50% din cei care fost externați din terapie au fost externați prin deces.
Chiar dacă numărul deceselor e mare, bolnavi mai batrâni și mai tineri pierd lupta cu boala, tot sunt pacienți care pleacă din spital la cerere. Medicii sunt descumpăniți.
Cristian Popa, medic: Un pacient tânăr, cu diabet zaharat, cu pneumonie, insuficiență respiratorie, care a doua zi după internare a auzit la televizor că nu mai e obligatorie internarea a solicitat să plece neputând fi convins, Era o formă avansată de pneumonie, avea nevoie de oxigen, i s-a recomandat la domiciliu oxigenoterapie.
Am ieșit de la terapie intensivă și am ajuns la pacienții din saloane. Starea lor nu e gravă, dar chiar dacă nu mai auzim sunetul aparatelor de ventilație, simțim apăsarea și durerea celor care s-au îmbolnăvit.
Adriana Popa, pacient: Nu poți să nu vezi viața altfel, e clar că toți trebuie să credem în lucrul ăsta. Nu ai de suferit doar tu ca persoană, ci și tot restul familiei și e durere și suferință mare. În momentul în care tu pleci de lângă familia ta, copiii sunt îngrijorați, soțul, părinții, și există posibilitatea ca și ei să fi luat, automat temerea e în continuare, ceea ce s a adeverit pentru că se pare că și ei au luat de la mine. Și soţul, şi mama, din păcate, şi eu au început să se simtă rău.
Epuizate și cu psihicul la pământ, cadrele medicale trag încă un semnal de alarmă: „Să se uite la noi, să urmărească reportajele pe care le faceți și să creadă că boala chiar există și e nemiloasă și sunt mulți tineri”.
Carla Tănasie, jurnalist Digi24: Noi am rezistat cu costumele de protecție numai două ore și nu am avut de făcut proceduri medicale. Cadrele medicale stau echipate câte 6 ore și uneori nici când li se face rău nu pot să plece pentru că nu are cine să le înlocuiască. Haideți să le facem și lor, dar și nouă viața mai ușoară și să respectăm măsurile de protecție.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
