O afecțiune fatală, care poate fi evitată, ucide anual în România un oraș de mici dimensiuni
Un oraş de dimensiuni mici dispare, în fiecare an, din România din cauza deceselor provocate de accidentele vasculare cerebrale. Două treimi dintre cei care suferă un asemenea şoc ar putea fi feriţi de el, dacă statul s-ar preocupa de partea de prevenţie a bolii. Nu au, însă, această şansă. Urmează un nou reportaj din campania Digi24 „Pacient în România”.
„Nu avem un sistem de sănătate, ci unul de boală”
„Dacă știam că am hipertensiune arterială probabil că luam medicamente care ar fi impiedicat producerea acestui AVC”, spune o pacientă.
„Am trăit sentimentul cu cele mai multe dintre autorități că nu înțeleg ce înseamnă un AVC”
România se află pe locul 3 în Europa cu cele mai multe cazuri noi de accidente vasculare, 61 de mii, și pe locul 2 în privința deceselor și înfirmităților produse de boală. Cu aceste cifre pe masă autoritățile sunt fără reacție. Cei mai speriați sunt pacienții care au trecut pe lângă moarte.
„Experiența într-un spital de stat a fost mai înspăimântătoare decât diagnosticul. Nimeni nici măcar în ultima zi nu mi-a explicat ce mi s-a întâmplat. Ați avut un AVC, mulțumesc, dar ce mi s-a întâmplat de am ajuns acolo? Ce trebuie să fac ca să previn”, spune Cristiana, pacientă.
„Având în 2015 diabet, neștiind că am hipertensiune arterială, combinația dintre cele 2 este una dintre cauzele cu risc înalt de AVC. Nici asta nu-mi fusese spus de niciun medic. Știam doar că e o boală care se întâmplă seniorilor, pensionarilor, nu o să mi se întâmple mie. Total eronat, se poate întâmpla oricui. Am fost norocoasă. A fost o formă ușoară, a fost o rupere de vase mici, dacă era de vase mari, poate nu vă puteam povesti de asta azi. Pentru mine, personal a fost o trezire la realitate”, povestește pune Cristiana, pacientă.
Prevenția este cuvântul cheie în scăderea deceselor din cauza acestei boli, cu cel putin 20%. Accidentul vascular are o rețetă sigură a apariției, potrivit specialiștilor: Fibrilația atrială sau alte boli pe care pacientul nu știe că le are și pe care nu le tratează. Sunt însă și alte cauze.
„Țin de regimul nostru de viață, de faptul că suntem sedentari, că fumăm, că avem o supragreutate, e prea mult stres”, spune Dan Mitrea, medic neurolog.
Statisticile arată că numărul românilor care vor muri în următorii 15 ani din cauza unui AVC, va ajunge la 73 de mii pe an. Romania...medie. În 2015, România era pe locul 3 în topul țărilor cu cele mai multe cazuri noi de AVC, cu o medie de peste 50 de mii pe an.
Când se declanșează atacul cerebral, pacientul devine incoerent, iar acest semn trebuie să-i alarmeze pe cei din jur și să sune la 112 de urgență. Există un timp critic în care dacă se intervine pacientul are o șansă de supraviețuire.
„Tratamentul trebuie să fie aplicat în maxim 3 ore de la debutul simptomelor. Este o medicație specială, procedura se numeste tromboliză”, spune Dan Mitrea, neurolog.
Pentru ca acest timp de aur, așa cum îl numesc medicii, să fie respectat bolnavul care face un accident vascular trebuie să aibă norocul să fie din Capitală sau dintr un oraș - centru universitar, care are specialiști și aparatura necesară. Altfel , în multe cazuri trebuie transferat, iar timpul devine cel mai mare dușman.
„În Austria, din cel mai îndepărtat colț din munți, un pacient, în orice moment poate ajunge în maxim 90 de minute în cea mai apropiată unitate medicală”, spune Băjenaru, neurolog.
„E un risc. Din păcate, uneori acel risc ni-l asumăm pentru că sunt situații deosebite în care sunt probleme medicale sau în care nu există dotarea necesară, dar acest lucru nu ar trebui să se întâmple cu urgențele. Ar trebui să se rezolve în toate locurile din țară un accident vascular din țară”, spune Ovidiu Băjenaru, neurolog.
Așa a apărut Programul de acțiuni prioritare al Ministerului Sănătății prin care finațează suplimentar față de decontările de la Casa de Sănătate centrele pentru AVC, multe înființate anul trecut în spitalele județene din țară. Unele fucționează însă pe rețeta românească, adică numai pe hârtie, practic.
„Anul asta avem o foarte mare problemă pentru că nici până în momentul de față nu s-a încheiat contractul pentru 2019 și ne apropiem de jumătatea anului, nu s-au încheiat contracte între CNAS și spitale. Deci noi nu putem achiziționa medicamente și materiale sanitare necesare îngrijirii foarte multor boli. Poate se întâmplă o minune peste noapte să se dea drumul la normalitatea desfășurării activității economice. Nu au cum să funcționeze atâta timp cât lucrurile astea merg așa”, spune Ovidiu Băjenaru, neurolog.
„Nu există centre care să fie accesibile tuturor pacienților în mod echitabil, iar aceste centre nu funcționează toate la capacitatea necesară. Nu au specialiști. Nu întotdeauna pot să aplice procedurile specifice, tromboliza”, spune Vasile Barbu, Asociatța Pacienților.
„Unitatea de AVC este importantă că sunt internați pacienți cu AVC care au grad de severitate suficient de mare, marea majoritate a pacienților cu AVC care fac sau nu un tratament, au nevoie de această monitorizare. Aici sunt 10, mai băgăm câte un pat suplimentar când avem nevoie. O astfel de unitate nu are multe paturi, e un număr limitat de paturi”, explică Ovidiu Băjenaru, neurolog.
De la Ministerul Sănătății lucrurile se văd bine.
Realitatea pe care o trăiește pacientul este însă alta.
„În spital, nici nu s-a pus problema să mi se recomande terapie de recuperare. Am făcut singură tot ce am putut, având mâna stângă cel mai mult pentru mine scriind la calculator era important să-mi recuperez mâna. Am cerut în spital o bilă moale cu care m-am jucat tot timpul ca să îmi fac terapie, am făcut kineto pe banii familiei, cu piciorul încă mai am de tras. Îți vorbesc ca unor tâmpiți, unor persoane. Avusesem un AVC , dar nu eram... înțelegeam absolut tot”, mărturisește Cristiana, pacient.
Cele mai multe cazuri de accidente vasculare sunt în țările cu venituri mici, spun statisticile, pentru că medicația nu este corespunzătoare. Numărul cazurilor s-a dublat.
Dacă prevenția ar funcționa, statul ar face economii de 100 de milioane de euro pe an, arată un studiu făcut de Asociația Națională a Pacienților. Potrivit aceluiași studiu , spitalele cheltuiesc 145 de milioane de euro în fiecare an pentru tratamentul bolnavilor cu AVC. Pentru că mulți dintre ei rămân cu invaliditate, se pensionează, iar statul trebuie să le asigure pensii de 6,8 milioane de euro pe an.
Autoritățile din România nu au nici măcar o situație exactă a numărului de pacienți cu AVC, pentru că nu există un registru al bolii. În aceste condiții, autoritățile nu pot sti numărul necesar de medici, nici bugetul necesar pentru medicamente sau aparatura.
„S-au făcut pași importanți împreună cu informaticienii pentru a dezvolta un astfel de sistem care e foarte complex și din punct de vedere tehnic și informatic, dar care speram că într-un an, doi să fie funcțional pentru că el culege datele despre absolut toate aspectele medicale ale fiecărui pacient din această țară. În momentul în care vom avea această bază de date abia atunci o să spunem că avem o imagine reală a tendințelor a ceea ce se întâmplă cu calitatea vieții în România, ce se întâmplă cu calitatea actului medical...abia atunci o sa vedem unde putem să intervenim să corectam ce e de corectat. Până atunci lucrurile sunt aproximative”, spune Ovidiu Băjenaru, neurolog.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
