În urmă cu câteva ore s-a încheiat prima operaţie de transplant pulmonar. Aflat la spitalul „Sfânta Maria” din București, Adrian Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Transplant Pulmonar, care a trecut el însuși printr-un transplant de plămân, a vorbit jurnaliștilor despre situația pacienților post-transplant în România, care, odată cu debutul acestei proceduri în țară, sunt împiedicați de legislație să mai beneficieze de tratament și control la clinica AKH din Viena, locul unde au suferit intervenția chirurgicală.
Adrian Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Transplant Pulmonar: „Sunt nemulțumit pentru că nu s-a făcut așa cum trebuie această începere a transplantului pulmonar în România. Trebuia creat cadrul legal, modificate niște legi, astfel ca potențialii pacienți cu transplant pulmonar să meargă la monitorizare în continuare la clinica AKH din Viena. Iar pacienții care ar putea fi pe lista de așteptare de la Viena nu mai pot merge acolo să fie operati.
Legea spune ca în prezent, pacienții pot merge în străinătate la tratament doar dacă nu se face în România. Și acum că s-a făcut, nu se mai poate merge. Noi am tras semnale demult, am vorbit la minister că s-au tot schimbat miniștrii, ni s-a promis că se va face, dar acum, spre surprinderea noastră s-a făcut și am rămas așa. Sunt pacienți cu transplant făcut la Viena care au complicații și care merg la tratament periodic acolo și care nu pt fi tratați aici pentru că nu există tratament, aceștia sunt condamnați.
Nu că nu vor fi primiți, nu mai primesc finanțare de la statul român pentru că nu există bază legală. Pentru pacienții transplantați deja nu este bine deloc iar pentru pacienții care așteaptă transplantul, care ar putea merge la Viena pentru transplanturile complicate, iarăși nu mai este bine, pentru că nu mai pot merge. Nu prevăd un viitor fericit al transplantului, știu ce înseamnă și aici nu văd condițiile necesare.
Aici lipsesc medicii pregătiți pentru așa ceva. Este foarte importantă monitorizarea post-transplant, unde se stabilește medicația, dozajul acesteia și rezolvarea complicațiilor.”
Citiți și:
Efectele cazului Lucan. Drama unui pacient care așteaptă de 3 ani un donator
Popa spune că în România, anual, pentru transplant așteaptă peste 30 de persoane, dar pot fi sute. În recuperare sunt tot 30 și ceva de pacienți post-transplant, toți cu intervenția chirurgicală efectuată la clinica AKH din Viena.
Adrian Popa: „Personal am avut câteva complicații și am făcut două tipuri de tratament care nu se puteau face în România, le-am făcut la Viena, unde merg periodic la control. Acum, noi cei care au suferit un transplant nu suntem foarte fericiți pentru că nu mai putem merge la Viena, pentru că s-a făcut clinică de transplant aici. Dar nu s-a făcut cum trebuie, s-a făcut pe genunchi, ca de obicei. Probabil că pe bani m-ar primi iar la Viena, dar nu cred că își permite cineva să plătească controalele acolo. Mie statul îmi decontează cam 1.500 de euro pentru un control și merge de trei ori pe an. Dar sunt pacienți care merg lunar, alții la șase luni, depinde de caz.”
Despre pacientul de astăzi, care a făcut subiectul primului transplant de plămâni din România, Adrian Popa spune recuperarea o va face probabil în țară, dacă există vreun medic care să știe cât de cât cu ce trebuie să-l trateze.
Adrian Popa: „Sunt pregătiți niște medici care au fost pregătiți la clinica AKH, dar pregătirea trebuia continuată și nu știu de ce au fost scoși din ecuație. Sunt medici din Timișoara, Cluj, Iași. Operația este complicată, dar este primul pas, abia. Evoluția post-transplant este grea. Eu am fost operat în 2013 la Viena. Eu nu am încredere în echipa de medici de aici, pentru că am văzut și știu ce înseamnă recuperarea post-transplant și monitorizarea de după transplant. Știu că nu au fost pregătiți suficient pentru perioada de post-transplant, știu asta. Și știu că nu sunt pregătiți pentru pacienți cu transplant pulmonar. Este cel mai greu transplant. Au spus asta medicii, nu o spun eu. Trebuie pornit de undeva, trebuie făcut ceva bine, cu cap, nu pentru orgolii și să bifăm că se face.”