Urgențele medicale, chirurgicale și oncologice pe perioada pandemiei. Ce opțiuni au pacienții non-COVID?

Interviu cu Dr. Cătălin Copăescu, Director Medical PONDERAS ACADEMIC HOSPITAL

Traversăm o perioadă în care simțim, tot mai acut, că tot ce știam până acum este supus unui întreg proces de adaptare, că de la o zi la alta, lucrurile nu mai arată la fel. Pandemia generată de noul coronavirus a transformat deprinderile noastre obișnuite în decizii cu un potențial impact nemaipomenit asupra stării noastre de sănătate.

Telemedicina a devenit rapid o soluție care ne oferă posibilitatea de a beneficia de consultații online desfășurate la distanță, încurajându-ne la un comportament de responsabilitate și izolare. Cu toate acestea, multe persoane care se confruntă cu diferite afecțiuni cronice sau oncologice și pentru care soluția consultațiilor online nu este o opțiune, solicită îngrijiri medicale doar în momentul în care starea lor se agravează, din frica infectării cu noul coronavirus.

Lipsa intervențiilor medicale la timp ar putea fi, în cele din urmă, o amenințare la fel de mare ca virusul însuși.

Ce ar trebui să le dea încredere acestor pacienți? Faptul că spitalele sunt echipate nu doar pentru tratarea pacienților cu Covid-19, ci și a celor care au alte probleme de sănătate care le pot pune viața în pericol? Domnul Doctor Cătălin Copăescu, Director medical PONDERAS ACADEMIC HOSPITAL, ne ajută să înțelegem mai bine când și de ce ar trebui să mergem la spital în această perioadă:

1. În timpul pandemiei este indicat să evităm deplasările, chiar și în unitățile medicale, dacă nu reprezintă o urgență. Cum își dau seama pacienții ce reprezintă și ce nu reprezintă o urgență medicală?

Orice modificare a stării de normalitate, perceputa relativ la ceea ce obisnuiam sa simtim sau sa toleram, ar trebui considerată ca un semnal de alarmă. Și, în această instanță, ar trebui ca fiecare pacient să ia legătura de la distanță cu o echipă medicală, printr-un consult telefonic/video, căreia să îi raporteze semnele sau simptomele modificărilor stării de dinainte. Se poate ca soluția terapeutică să fie evidentă, situație în care tratamentul poate fi recomandat de la distanță, iar pacientul nu mai este expus riscului de infecție în drumul către și dinspre spital sau chiar în unitatea medicală la care se adresează. În cazul în care medicul constată că pacientul trebuie să se deplaseze la un cabinet medical, atunci pacientul trebuie să o facă de urgență.

2. Ce fac în această perioadă pacienții non-COVID, care suferă de afecțiuni cronice sau oncologice?

Acești pacienți sunt încadrați deja în programe de tratament și se află în grija unui medic curant. De cele mai multe ori acești pacienți au nevoie de continuarea tratamentului, iar dacă apare un derapaj evolutiv, el trebuie ajustat. În cazul în care respectivii pacienți nu pot intra în legătură directă cu medicul curant, atunci ei vor trebui să identifice un medic din aceeași specialitate, pentru a lua legătura cu el online sau telefonic. Și asta pentru că majoritatea ambulatoriilor au programul modificat. Ele nu sunt închise, însă au un program adaptat acestei situații de criză, pentru a limita transmiterea comunitară a bolii COVID-19. Asta nu înseamnă că medicii au o disponibilitate mai redusă, doar că, deîndată ce nu îi găsim în cabinet, ar trebui să ne programăm la ei online și să primim un sfat în cel mai scurt timp posibil.

Totodată, e important ca un pacient cu tumoră să nu fie amânat exagerat. Trebuie să punem în balanță, de fiecare dată, riscul evolutiv prin metastazare a unui cancer pe care l-am diagnosticat anterior, și riscul de contaminare virală în timpul aplicării tratamentelor specifice.

Cancerul nu așteaptă trecerea pandemiei și recomandarea generală ar fi ca, pacienții care au nevoie de tratament oncologic pentru a controla extinderea sau metastazarea tumorală, să aleagă un spital non-COVID.

3. Ce simptome sau semne ar trebui să ia în considerare pacienții care suferă de afecțiuni cronice sau oncologice pentru a fi determinați să meargă la spital în timp util, astfel încât să nu aștepte să ajungă la diferite complicații?

Orice modificare a statusului anterior, în condițiile în care cunoșteai că suferi de o anumită boală, fie ea și o boală oncologică, ar trebui să fie un semnal de alarmă.

Iar pe lista de modificări trebuie luate în calcul următoarele: dureri care nu trec la medicația pe care pacienții și-o administrau înainte, manifestări digestive de tip vărsături, imposibilitatea de a se alimenta, modificarea tranzitului intestinal, pierderi de sânge din tubul digestiv, modificări ale aspectului și cantității urinei, febră, frisoane sau oboseală extremă.

Aceste modificări ar trebui aduse la cunoștința medicului, pentru că echipa medicală va putea distinge între o evoluție firească în contextul bolii pe care pacientul o cunoștea deja și un derapaj evolutiv care înseamnă o complicație și nevoia de asistență medicală imediată, ce poate însemna să îndrepte de urgență pacientul către spital.

4. Ne puteți da câteva exemple de urgențe medicale și chirurgicale?

Cu siguranță. O durere abdominală apărută în contextul existenței unei hernii inghinale, de care pacientul știa de 5-6 ani, însă dintr-o data, în zona defectului parietal apare o formațiune care nu se mai reduce, iar durerea este din ce în ce mai intensă. Acesta este cu siguranță semn că în acel loc s-a incarcerat o structură, un viscer, un organ care se află în suferință. Și pe măsură ce suferința persistă, consecințele pot fi ireversibile.

Așadar, orice durere abdominală, indiferent de caracterul ei, ar trebui să fie sesizată unei echipe medicale. Ea poate fi semnul unei manifestări acute, un infarct intestinal, o perforație a unui ulcer, o obstrucție tumorală, sau, destul de frecvent, o litiază renală. Chiar dacă pacientul a mai avut colici renale și își închipuie că va putea trece peste această situație medicală ca și anterior, își poate expune aparatul urinar unui risc de infecție prin stază urinară în rinichiul respectiv, infecție care înseamnă pielonefrită, iar această infecție poate avea consecințe grave asupra întregului organism, punându-i viața în pericol sau în cel mai bun caz, dacă se poate spune așa, evoluție spre cronicizarea suferinței, cunoscută ca pielonefrită cronică.

5. În cazul în care pacientul are nevoie de tratamente chirurgicale, cum se stabilește gradul de urgență și nevoia imediată de indicație chirurgicală?

Aș spune că avem trei categorii de pacienți:

1. Cei care au nevoie de tratament sau intervenție chirurgicală imediată, în prima oră de la ajungerea în spital.

2. Pacienți a căror stare clinică permite un interval de timp, de câteva ore, până la stabilirea unui diagnostic complet și stabilirea unei strategii adecvate din punct de vedere terapeutic. Și aici vorbim despre alte investigații care sunt făcute pentru a lămuri și mai bine dacă situația medico-chirurgicală impune un tratament punctual sau este consecința unor alte suferințe, aflate într-un lanț etiologic. Vorbim de exemplu despre tomografie, endoscopie, colonoscopie, RMN, coronarografie, investigații care nu se referă doar la urgența pentru care s-a prezentat pacientul, ci la ansamblul suferinței întregului organism. Și, acest răgaz ne dă posibilitatea să clarificăm și mai bine diagnosticul acelui pacient.

3. Pacienți care se prezintă pentru un puseu de acutizare a unei suferințe cunoscute sau nu, la care este posibilă și permisă o ameliorare a simptomatologiei pentru câteva zile. Se stabilește de exemplu că, de fapt, această suferință este o tumoră și atunci pacientul va fi tratat în zilele următoare, după ce apar și rezultatele biopsiilor, ale investigațiilor imagistice și, în consecință, intervenția chirurgicală nu se realizează precipitat, ci în zilele următoare.

În PONDERAS ACADEMIC HOSPITAL, intervențiile chirurgicale sunt realizate, in majoritatea cazurilor, minim-invaziv - endoscopic, laparoscopic, microscopic sau asistat robotic – reducând semnificativ riscul de complicații asociate.

6. Dacă nu avem un diagnostic pentru o suferință nou apărută, cât de important este să ajungem la spital pentru diagnostic?

Este foarte important, mai ales pentru că există riscul ca flerul pacientului să nu îl trimită neapărat către medicul specialist de care are nevoie. Pacientul se va gândi că având o durere de cap, ar trebui să se adreseze unui medic neurolog. Sau având dificultăți de respirație, ar trebui să se adreseze unui pneumolog, când, în fapt, aceste simptome pot să fie în responsabilitatea unei anemii, eventual determinată de apariția unei tumori de colon de care pacientul să nu știe. În acest caz, cred că pacientul ar trebui să scurteze timpul până la stabilirea diagnosticului, dincolo de bănuiala pe care o are, nefiind benefic să piardă timpul pe internet pentru a găsi soluții sau scenarii care se potrivesc cu manifestările sale clinice, si să se adreseze medicului.

7. Ce măsuri de protecție ar trebui să ia pacienții când merg într-o unitate medicală în regim de urgență?

Dacă se impun investigații care nu se pot efectua la distanță, ci trebuie efectuate într-o clinică medicală, pacientul trebuie să poarte mască facială, să păstreze distanța socială față de cei cu care se întâlnește pe stradă și să folosească cât mai puțin mijloacele de transport în comun. Iar când ajunge în unitatea medicală, este important să urmeze recomandările și circuitele pe care spitalul, cu siguranță, le are implementate.

8. Dar spitalele, ce măsuri de siguranță au luat pentru a proteja pacienții?

În toate unitățile sanitare au fost create proceduri și circuite clare, atât pentru personalul medical și non-medical, cât și pentru pacienți, circuite special dedicate pentru această perioadă de criză. Pentru prevenirea riscului de infecție cu COVID-19, toate persoanele care intră in PONDERAS ACADEMIC HOSPITAL trec printr-un triaj epidemiologic riguros. În urma triajului, pacienții sunt preluați de colegii din camera de gardă. Acolo, o echipă multidisciplinară va evalua pacientul, vor fi completate investigațiile necesare, iar dacă va fi cazul, se va aplica foarte rapid soluția terapeutică adecvată, fie că e vorba de un tratament medicamentos, despre o manevra endoscopică sau chiar o intervenție chirurgicală. La admisia în spital, toți pacienții vor fi testați din punct de vedere al infecției cu noul coronavirus. In spital, toate persoanele, personal angajat sau pacienți, sunt echipate complet, conform normelor în vigoare și al gradului de risc al fiecărei situații iar spațiile operaționale sunt igienizate și dezinfectate cu rigurozitate.

9. Internarea în spital este prelungită din cauza situației de criză? Iar după externare, cum țineți legătura cu ei?

La admisia în spital, toți pacienții sunt testați pentru COVID-19, folosind testul de biologie moleculară cunoscut ca real-time PCR. Dacă bolnavul este infectat, va fi orientat către un circuit sau un spital destinat celor care au COVID-19. Dacă testul PCR este negativ, pacientul va fi tratat in secțiile dedicate exclusiv celor care sunt non-COVID, pentru a proteja atât pacientul, cât și ceilalți pacienți care au nevoie de tratamente medico-chirurgicale. Aceste teste sunt obligatorii în toate spitalele, inclusiv în spitalul nostru, PONDERAS ACADEMIC HOSPITAL, iar răspunsul se obține în câteva ore.

Spitalizarea este de regulă ceva mai prelungită decât înainte, pentru a observa pacientul în evoluția sa postoperatorie, o zi sau două în plus față de atitudinea anterioară pandemiei. Orice pacient care beneficiază de o intervenție chirurgicală are o afectare relativă a sistemului imunitar și poate fi mai sensibil expunerii contactului cu un virus și nu numai. Astfel, poate fi afectată rezistența la o boală cum este COVID-19. Nu în ultimul rând, pacienților li se recomandă ca în următoarele săptămâni să se auto-izoleze, o izolare care trebuie să fie cât se poate de strictă, întâlnindu-se chiar mai rar cu membrii familiei cu care locuiesc. Rudele pot fi gazda unei infecții și devin vectori de transmisie.