Cancerul la prostată: cele mai noi tratamente
În România, sunt depistați anual 4.500 de pacienți cu această maladie. Medici renumiţi din Europa s-au unit pentru a lupta împotriva acestei boli, într-o campanie internaționala la care ia parte și o echipă din România. Acest subiect a fost dezbătut pentru „Tinerețe fără bătrânețe” de prof. dr. Bob Djavan, medic urolog, Fundaţia Rudolfinerhaus din Viena și dr. Seyed Aghamiri, şeful departamentului de chirurgie la Fundaţia "dr. Victor Babeş".
-Conform Societații Americane a Cancerului, unul din șapte barbați va face cancer la prostată, așa că este foarte important sa știm care sunt simptomele acestei maladii.
Prof. dr. Bob Djavan: Aceasta este o mare problemă în cazul cancerului la prostată. Când pacienții au simptome este deja puțin cam târziu să poți trata ușor acel cancer. Scopul este să îl depistăm precoce. Este o mare discuție cu privire la screening, adică a încerca să depistezi cancerul de prostată la bărbații care aparent sunt sănătoși. Rezultatele studiilor au fost diverse. Cert este că obiectivul nostru este să depistăm boala cât mai repede mai ales la pacienții tineri și în special să descoperim formele agresive. Conform Asociației Europene de Urologie și Asociației Americane de Urologie, cancerul de prostata este foarte des întâlnit, dar nu e nevoie să depistăm toate cazurile, ci pe cele agresive, care trebuie tratate agresiv.
Cum se face depistarea precoce?
-Exista numeroase căi: markeri tumorali, analize de sânge precum PSA, vizită la medic, dacă există cazuri în familie se pot face chiar și investigații imagistice. În ultimii doi ani a existat o adevărată revoluție în diagnosticarea cancerului de prostată cu ajutorul RMN-ului de prostată multiparametric, care înainte nu era disponibil. Modul în care se face depistarea cancerului de prostată s-a dezvoltat foarte mult: putem face asta mai devreme și mai precis, iar datorită acestui fapt îl putem trata mai eficient.
Când este recomandat testul PSA?
-O mulțime de pacienți au fost diagnosticați și datorita testului PSA, dar în același timp este un test controversat. De ce?
Problema cu testul PSA este că acesta este un marker specific prostatei, iar un nivel crescut al acestei analize nu înseamnă că ai cancer la prostată. Așadar, nu trebuie să ne speriem dacă PSA-ul este crescut. Este însă nevoie să te consulți cu un medic urolog. În luna septembrie au loc evenimente în toate țările, în special în Uniunea Europeana și inclusiv în România, prin care se atrage atenția asupra acestei boli, oamenii sunt încurajați să meargă la medic pentru a face testul PSA. Asta pentru că țelul nostru ca medici este să depistăm cancerul agresiv repede și să îl operăm. Chirurgia poate fi foarte eficientă, există roboți, dar și cu metodele clasice, prostatectomie se poate trata din timp cancerul la prostată. Nu trebuie neapărat operat, există radioterapie, terapie focală, există o mulțime de opțiuni pentru a trata cancerul.
Investigații pentru depistarea cancerului la prostată
Domnule profesor Djavan, spuneți-mi mai multe despre experiența dumneavoastră. Știu că nu lucrați doar la Viena, ci și în New York.
-Am călătorit mult de-a lungul vieții și am avut oportunitatea să lucrez în multe locuri. Unul dintre beneficii a fost că am putut lucra cu mari chirurgi și am putut învăța de la ei. Am lucrat foarte mulți ani în Statele Unite ale Americii, acum m-am întors la Viena, sunt șeful departamentului de urologie la Fundația Spitalului Rudolfinerhaus, o instituție cu tradiție. Billroth, unul dintre primii chirurgi atestați, a fost unul dintre fondatorii instituției. Aici vin pacienți din toata lumea: Europa de Est, Asia, este un privilegiu să lucrezi acolo, avem o echipă excepțională și de asemenea avem de foarte mulți ani o colaborare foarte bună cu medicii români. De curând am început o colaborare strânsă cu Fundația "Dr. Victor Babeș" și cu dr. Aghamiri, care se bazează în primul rând pe prietenie. Împreună oferim a doua opinie medicală, colaborăm, asistăm la intervenții atât în România, cât și în Austria.
Aveți pacienți români și în Viena?
Da, avem chiar foarte mulți! Cred ca este ca o tradiție, iar eu sunt foarte fericit și mândru că românii preferă Austria. Avem chiar asistente care vorbesc limba româna, dar și alți angajați care ajuta pacienții români să se simtă ca acasă.
Un nou aliat împotriva cancerului la prostată
Ați menționat mai devreme că o mulțime de români vin la Viena pentru tratament. Acum nu mai e nevoie, pentru că veniți dumneavoastră la noi.
-Nu este vorba doar despre mine, este mai degrabă vorba despre ideea de colaborare între colegi și prieteni.
-Cred că accesibilitatea este cea mai importantă dacă vorbim despre tratamente. În epoca globalizării medicale este mai ușor când un specialist vine în România și lucrează alături de colegii săi. Nu cred că vorbim despre mentorat sau despre a arăta cine este mai performant și cine nu. Este vorba despre o muncă în echipă, așa cum se face și în economie, ştiinţă, există grupuri de cercetători ai căror membri sunt din România, Germania, Franța, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie. La fel este și în cazul abordărilor chirurgicale. Medicii pot lucra impreună. Unii practicieni sunt în România și nu în Austria, alții sunt în Austria și nu sunt în România, așa că putem colabora pentru ca pacientul să primească cea mai bună îngrijire.
A doua opinie medicală, o şansă în plus la viaţă
Ați menționat conceptul de "second opinion" și cred că este foarte important. Vreau să ne spuneți de ce este atât de important să cerem a doua opinie medicală, pentru că de obicei românii nu îndrăznesc să meargă la al doilea sau al treilea medic.
-Cred că este foarte important! Un pacient care merge la un medic și primește un diagnostic are nevoie de suport psihologic mai ales dacă vorbim despre un diagnostic complicat, cum ar fi cancerul de prostată, de rinichi, de vezică urinară. De aceea este nevoie de o confirmare și de la un alt medic. Este foarte important la nivel psihologic pentru pacient. Este de asemenea o tendinţă ca abordarea să fie multidisciplinară. La fundația noastră din Austria avem clinici multidisciplinare în cadrul cărora fiecare caz este prezentat unei echipe multidisciplinare, așa încât nu doar urologul să spună ce este de făcut, ci și un oncolog, un specialist în patologie, un radiolog. Consider că a doua opinie medicală poate fi un avantaj pentru pacienții români care nu vor să meargă în străinătate: diagnosticul poate fi confirmat, iar tratamentul poate fi chiar același pe care l-ar primi dacă ar merge în Austria. Noțiunea de "second opinion" va avea un impact mai mare în viitor.
-Chiar dacă nu este cel mai important aspect, nu sunt de neglijat nici problemele juridice. Nu ar mai fi atât de multe procese între pacienți și medici, care din păcate sunt foarte întâlnite în Statele Unite ale Americii. Din moment ce a obținut o a doua opinie din partea unei echipe multidisciplinare, pacientul capătă încredere că tratamentul pe care îl primește este același pe care l-ar primi oriunde în lume.
Cancerul la prostată: cele mai noi tratamente
Care sunt tratamentele posibile?
-Cel mai important de menționat pentru pacienți, iar asta este valabil atât în România, cât și în Austria, în Europa și în toată lumea, este că urologia evoluează foarte mult şi avem specialiști foarte buni peste tot în Europa, pe care eu îi admir foarte mult. Chirurgia robotică a revoluționat tratarea cancerului de prostată, mai este laparoscopia, terapia focală, abordările se schimbă de asemenea foarte mult, există supravegherea activă, cea mai simplă dintre toate, care într-un fel rezolvă şi problema supradiagnosticarii şi a tratării excesive. Foarte mulţi ani am tratat cancere de prostată care nu aveau nevoie de tratament. Astfel pacienții au făcut complicațiile obișnuite ale tratamentului, deşi ar fi trăit la fel de mult dacă nu ar fi beneficiat de tratament.
Iată un alt motiv pentru care este foarte important să cerem a doua opinie medicală.
-Categoric! Supravegherea activă este o opțiune: nu operezi pacientul, ci îl supraveghezi și îl tratezi doar dacă e necesar. Sunt diverse moduri de a face acest lucru. Așa cum am menționat, există și terapia focală: nu e nevoie să extirpi întregul organ. Poți să tratezi doar leziunea care determină agresivitatea bolii. De asemenea, la unele persoane poți ignora cancerele care nu sunt agresive. Chiar dacă este un cancer, știi că acel cancer nu va duce la moartea pacientului, nu îi va afecta viața sau speranța de viață. Atunci de ce l-ai trata? Poți doar să îl ții sub supraveghere și dacă există suspiciunea că poate deveni agresiv, atunci îl poți trata.
-Cât despre intervențiile chirurgicale, nu este vorba doar despre reușita operației, despre a elimina tumora. Pacienții nu vor să sufere de incontinență sau impotență, vor să se întoarcă acasă rapid, să se întoarcă la serviciu, să nu aibă dureri. Practic și standardele noastre se schimbă. Ceea ce se întâmpla acum 20 de ani nu ar mai mulțumi pacienții de acum. Noi, chirurgii, trebuie să acceptăm asta. Cerințele referitoare la calitate cresc. La fel și dorințele pacienților. Toate acestea sunt posibile cu ajutorul chirurgiei robotice, a terapiei focale, a RMN-ului de prostată și a supravegherii active. Avem o paletă largă de instrumente care să ne permită să le oferim asta pacienților. Colaborările dintre medici din țări diferite, clinicile de second opinion, venirea noastră în România sau a medicilor români în Austria înseamnă o îngrijire mai bună a pacientului față de cea pe care o poate oferi un singur medic care consultă un pacient și ia o decizie.
Poate fi un pacient considerat vindecat după tratament?
-Este un termen foarte vast și aș fi atent cu această formulare. Știm că există recidivă, deci cancerul poate reapărea, iar factorii care determină recidiva pot fi foarte mulți. E greu să spui "vindecare", dar după un anumit timp, în funcție de factori, markeri tumorali, investigații imagistice, putem spune că ne apropiem de asta. Este același lucru cu a spune "sunt vindecat sau nu?". Cuvântul "vindecat" consider că este unul divin. Doar Dumnezeu poate să spună dacă ești vindecat, nu cred că un om poate spune asta. Putem mai degrabă să spunem că vom ajunge la un nivel la care pacientul nu va muri din cauza cancerului. Poate muri din alte cauze, dar nu din cauza cancerului. Nu există o garanție că celulele canceroase nu vor reapărea, dar acestea nu vor amenința viața sau cel puțin nu vor avea impact asupra speranței de viață.
Și cred că este de asemenea important că pacientul va avea o viață normală.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
