„Simptomatologia, inițial, poate fi inexistentă. Iar asta face ca o mare parte dintre pacienți să se prezinte la medic într-un stadiu avansat de boală. Totuși, există o simptomatologie care este importată din simptomatologia hipertrofiei benigne de prostată, adică adenomul de prostată, precum dificultăți la urinat, care sunt progresive, urinat cu sânge, ejaculat cu sânge. Într-o evoluție progresivă, pot apărea dureri osoase și asta denotă, de obicei o boală avansată, o boală metastatică.
Există o agregare mai mare la populația neagră, de asemenea, există o agregare genetică, adică dacă există în familie un caz de cancer de prostată, riscul ca descendenții să sufere de aceeași boală este mai mare. Nu s-a dovedit că ar exista o legătură între dietă și acest tip de cancer.
Diagnosticul se stabilește cu ajutorul unei analize foarte simple care trebuie efectuată de fiecare bărbat trecut de vârsta de 50 de ani. Se numeste PSA, este o proteină care se determină în sânge, o analiză banală care este acoperită și de Casa de Asigurări și este indicat să se facă o dată pe an. Următoarea examinare este examinarea clinică, iar diagnosticul va fi pus de biopsie.
Tratamentul este variat, în funcție de stadiul bolii. Stadiile inițiale de boală se tratează diferit în funcție de afecțiunile asociate ale pacientului. Apelăm la intervenția chirurgiclă radicală numită prostatectomie, radioterapia curativă. În stadiu avansat de boală, principalul argument terapeutic este cel hormonal, adică hormonoterapia. Însă, la un mooment dat în evoluție, boala devine rezistentă la tratamentul hormonal și apelăm la pasul următor, chimioterapia.
El poate recidiva după intervenția chirurgicală sau radioterapie, intervalul este variabil de la pacient la pacient, iar în momentul în care se întâmplă se aplică terapii mai agresive decât cele inițiale.”