Exclusiv Rapoartele oficiale ale apocalipsei meteo. Cum va arăta România peste 50 de ani. Ce gust vor avea curmalele de Dăbuleni
Undeva în România, pe ogoarele de lângă staţiunea de cercetare şi dezvoltare agricolă de la Şimnic, de lângă Craiova, oamenii au început deja să semene, în aceste zile, grâul. Faptul că acest lucru se întâmplă în luna februarie este doar un detaliu al unei manifestări cu mult mai vaste şi care se insinuează lent în vieţile noastre. Practic, vine Apocalipsa. Vestea bună e că nu vorbim despre cea din Biblie, plină de călăreți, demoni și trâmbițe. E doar una „meteo”, mai degrabă tăcută și deosebit de caldă. Poartă numele științific de „încălzire globală”, fenomen aparent de neevitat și care nu mai poate fi ignorat, în condițiile în care, potrivit oamenilor de știință de la ONU, clima se schimbă în mod accelerat și periculos.
Iar semnele, ca în cazul oricărei Apocalipse care se respectă, sunt deja peste tot. Inclusiv în România. Anul 2019 a fost cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice din România. Am avut, în premieră, tornade răsărite, aparent de nicăieri, taman la Călărași. Sau temperaturi de 22 de grade înregistrate în mijlocul lunii ianuarie. Sunt doar câteva exemple că ceva, undeva, s-a schimbat, aparent ireversibil, în complicatele mecanisme ale climei.
Un studiu recent publicat de specialiștii Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” din București confirmă, cu date științifice, toate aceste temeri: temperaturile anormal de mari, dublate de perioadele lungi de secetă urmate de ploi și vijelii haotice, nu fac decât să compromită recoltele. Dacă nu se iau măsuri, omenirea riscă să eșueze într-un scenariu similar celui întâlnit, de pildă, în filmul „Interstellar”. Cu diferența că, în realitatea noastră, nu dispunem nici de nave stelare și nici de găuri de vierme prietenoase, capabile să ne transporte în alte lumi, ceva mai favorabile.
„Primul trimestru al anului agricol 2019-2020 s-a caracterizat (în raport cu valorile medii multianuale) printr-o secetă severă (cu excepția regiunilor podișului Moldovenesc și Central Moldovenesc) și un regim termic extrem de călduros, în toate regiunile tării monitorizate”, se arată în raportul Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS).
Cum ne tot trage de mânecă Natura pentru a ne avertiza despre urgia care vine
De ceva vreme, o neliniște mistuitoare și-a inflitrat stăpânirea printre zidurile Administrației Naționale de Meteorologie și ale Academiei de Științe Agricole și Silvice din București. Vești deloc liniștitoare se propagă - mai iute chiar decât lumina - printre cercetători: aici, în România, la granița de Răsărit a Uniunii Europene, oamenii încep să piardă, cumva, războiul cu Mama Natură.
„Dacă eşti foarte atent la ea, biodiversitatea îţi spune, cu mulţi ani înainte, un anumit tip de tendinţă a climatului”, spune președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, prof. univ. dr. ing. Valeriu Tabără, semnatar, alături de dr. ing. Marin Bogoescu, al raportului ASAS.
Primele semne s-au arătat oamenilor de știință, undeva pe la începutul anilor ’70, în fosta Românie socialistă, undeva, în regiunea Banatului. Cumva, Banatul s-a dovedit a fi, iată, fruncea și în materie de schimbări climatice.
„Există o lucrare în arhiva institutului, semnată de Grigore Stere, în care se precizează că a început stepizarea Câmpiei de Vest. Acolo scrie așa: au apărut specii în biotipul Câmpiei Banatului care sunt specifice stepei. Este un proces care a început. Odată cu apariţia acestor specii, acestea sunt semnele pe care natura ni le dă pe termen lung”, declară președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS).
Cu alte cuvinte, Natura a început, din timp, să facă pregătiri. Și acum ne transmite semnale. Ca și cum ne-ar trage, discret, de mânecă, pentru a ne avertiza că ceva nu e în regulă.
„Acum aceste plante (specifice stepei) sunt extinse în mai multe locuri”, spune Tabără. „Un exemplu este colilia, o plantă cu fire lungi, păroase, specifică pentru climatele uscate. Ea este expresia unor schimbări climatice majore”, spune președintele ASAS.
În plus, din 1970 și până în prezent, toate aceste plante „de stepă” au evoluat odată cu creșterea temperaturilor. Măsurătorile realizate de Administrația Națională de Mediu, demonstrează că vremea a devenit, în acești ani, tot mai caldă și că, din anul 2005, s-au înregistrat, an de an, recorduri ale temperaturilor înregistrate.
„Nu există șansă de 100% ca temperatura aerului în anul 2020 să fie mai mare ca în 2019, dar există șanse mari ca anul 2020 să se înscrie, pe poziții fruntașe, în ierarhia celor mai călduroși ani, atât la nivel global, cât și la nivelul României”, afirmă șefa Secției de Climatologie de la ANM, dr. Roxana Bojariu.
Felul în care creșterea temperaturii afectează direct culturile agricole din România
Dar temperaturile ridicate nu sunt, neapărat, marea problemă. „Buba” principală o reprezintă, în cazul agriculturii, raportul dintre temperatură și așa-numita „umiditate relativă a aerului”.
„Avem două perioade pe an, lunile iulie-august, în care acest raport devine extrem de nefavorabil pentru plante. Avem, astfel, în iulie-august, uscarea culturilor de floarea-soarelui, de porumb și soia”.
Dar ce înseamnă că se „usucă” porumbul, floarea-soarelui și soia?
„Vara, la nivelul solului, în câmp, acolo unde e porumbul, sunt 60 de grade. Aceste plante nu s-au uscat de jos în sus, să zici că nu au avut apă, ci de sus în jos - asta înseamnă că am avut un raport ridicat între umiditatea aerului și temperatură”, spune Tabără.
Concluzia: obții porumb (ca să dăm un singur exemplu) puțin și prost. Cum?
„Asta se vede prin masa hectolitrică, care înseamnă greutatea seminţelor dintr-un hectolitru. Când ai temperaturi mari, această masă se reduce, iar randamentul de făină e mai mic. De exemplu, la grâu, limita ar trebui să fie de 75 de kilograme, pentru a fi panificabil. Anul ăsta, masa la hibrizii de porumb şi soiurile de grâu străine au fost şi cu 10 kilograme mai mică”, precizează președintele ASAS.
Rezultatul: punem pe masă pâine sau mămăligă de calitate mai proastă.
Iar veștile proaste nu se opresc aici.
„Observațiile arată că deja înregistrăm o tendință de creștere a numărului de zile cu valuri de căldură, în special în zonele de câmpie din sudul și vestul țării”, arată expertul în climă, Roxana Bojariu.
Secetă, călduri tropicale cu umiditate ridicată. Ce se întâmplă, totuși, atunci când plouă?
„Aici apare un alt fenomen”, spune Tabără. „Dacă facem suma precipitaţiilor anuale căzute, constatăm că această cantitate a crescut. Problema e că repartizarea lor nu e uniformă. De pildă, ai perioade foarte lungi de secetă şi perioade foarte scurte de furtuni, unde cad 60-70, au fost şi 200 de litri pe metru pătrat”.
Iar „intensitatea precipitațiilor” va crește și ea, în viitor, spune Bojariu.
„Experimentele numerice cu modele climatice globale și regionale arată că aceste tendințe vor continua și se vor amplifica și în viitor, odată cu intensificarea încălzirii globale”, afirmă expertul ANM.
Cu alte cuvinte, vom avea furtuni „mai severe” și chiar tornade (fenomene meteo de neînchipuit în urmă cu câțiva ani, în România) „mai frecvente”. Primăvara se va „declanșa” mai devreme, iar vara se va „prelungi” până în prima parte a toamnei.
Good luck with that, ca să păstrăm retorica filmelor de gen.
București, anul 2089. Nu știm dacă vom avea metrou în Drumul Taberei, dar știm precis că va fi cald. Îngrozitor de cald
„Sigur că ne îndreptăm spre o nouă climă”, climatologul ANM.
„Pentru viitorul apropiat (2021-2050), la nivelul României, rezultatele modelelor climatice analizate indică o creștere medie a temperaturii lunare în cea mai caldă luna a anului de până la aproape de 4 ° C și o reducere medie a cantității lunare de precipitații de până la 18 %, în timpul verii, în cel mai pesimist scenariu”, spune expertul în climă de la ANM.
Dacă nu se iau măsuri, veștile devin tot mai rele, după anul 2050.
„În acest caz, în condițiile scenariului pesimist, creșterea medie a temperaturii pentru România poate atinge aproximativ 8 ° C în lunile de vară (august), iar reducerea medie a cantității lunare de precipitații ajunge, vara, până la 33 % în intervalul 2061-2090, comparativ cu intervalul 1961-1990”, afirmă dr. Roxana Bojariu.
În traducere, opt grade „în plus” în lunile de vară înseamnă că există toate șansele ca, în zilele de vară să se depășească, lejer, 40 de grade, la umbră.
Pentru cei din București, vara anului 2089, de pildă, va fi, în astfel de condiții, un iad. Nu știm dacă va exista metrou în Drumul Taberei, dacă va fi gata Linia de Centură a Capitalei, ori dacă vor fi finalizate proiectele Primăriei de genul „străpungerea Ciurel” sau „penetrația Ghencea-Domnești”. Știm, cu certitudinea pe care ți-o dă, de regulă, știința, un lucru: va fi cald. Mult mai cald. Extrem de cald.
„În marile aglomerări urbane, efectele schimbării climatice sunt amplificate de mediul artificial construit ce determină, de exemplu, formarea insulei de căldură a orașului. Astfel, valurile de căldură sunt amplificate în mediul urban”, spune Bojariu.
Conform ANM, în orașele mari, temperatura poate fi și cu 10 grade mai mare, comparativ cu zonele rurale, din vecinătate.
Mai interesează pe cineva cum vor fi iernile peste 50 de ani? Spoiler: cu tot mai puțină zăpadă.
„Cantitățile medii sezoniere de zăpadă vor scădea puternic pe întreg teritoriul României”, spune climatologul ANM. „Scăderea grosimii stratului de zăpadă ar putea fi mai mare de 80% (comparativ cu perioada de referință octombrie-aprilie 1971-2001) în zonele din vestul, centrul și sudul României. În munți, reducerea este ușor mai mică, variind de la 60% la 80% la sfârșitul secolului XXI, în condițiile scenariului pesimist”.
Bun. Vine Apocalipsa meteo. Fie. Cum ne tratăm de ea?
Aproape că nici nu mai contează că omul e singurul vinovat pentru încălzirea globală sau acțiunile sale se suprapun și amplifică peste fluctuațiile climatice naturale, pe care le amplifică. Schimbările climatice există și sunt printre noi, afirmă specialiștii.
„Nu ai cum să opreşti, la nivel de natură, la nivel global, o astfel de evoluţie”, spune Tabără.
Cum ne putem proteja? Cu ajutorul geneticii, afirmă specialiștii în agricultură.
Astfel, se poate modifica randamentul de nutriție a plantelor, care pot fi „obișnuite” cu mai puțină apă. „Dacă reduc cantitatea de apă și schimb metabolismul plantei, înseamnă că îi schimb metabolismul și pot mări gradul de rezistență și toleranță al plantei”, spune președintele ASAS.
O altă variantă, deja experimentată la stațiunea agricolă de la Șimnic, Craiova, constă în schimbarea calendarului recoltelor. „De exemplu, la grâu, reduc perioada de vegetație. Ce înseamnă asta? Nu mă prinde cu grâul în perioadele de secetă. La Șimnic, suntem singura zonă din țară unde a început semănatul, încă din ianuarie”, spune Tabără.
Motivul: previziunile ANM avertizează deja că această primăvară s-ar putea să fie mai călduroasă. Luna februarie este, deja cu 2-3 grade peste media normală. Astfel, culturile semănate timpuriu nu vor fi în martie și aprilie, ci spre sfârșit de februarie.
Și da, vrând-nevrând, peste 50-100 de ani, oamenii vor trebui să se obișnuiască și cu gustul organismelor modificate genetic. Se pare că nu avem scăpare din acest scenariu, conform lui Tabără.
„Ce înseamnă să transferi la porumb, formele care, în cazul sorgului, dau rezistenţa şi toleranţa la secetă? Înseamnă câştig mare. Faci porumbul mai tolerant.Ai creat un organism căruia îi conferi, ca printr-o vaccinare, o rezistenţă, toleranţă la un fenomen care, altfel, l-ar omorî”, spune Tabără, care a dat ca exemplu soiurile de porumb cultivate cu succes la Cercul Polar de canadieni.
O altă măsură este captarea apei provenite din ploi și folosirea ei pentru irigații.
„Nu ne permitem, nu avem voie să pierdem apa care ne vine în plus. Trebuie să o captăm. O parte din irigaţii să vină de la ploile formidabile din timpul verii. Această apă trebuie să se ducă undeva şi să fie acumulată. La dezvoltarea rurală, lângă conducta care o bag pentru apă uzată, mai pun una care îmi colectează precipitaţiile şi fac o acumulare lângă sat. Poate fi o cisternă”, a spus Tabără care i-a dat ca exemplu, în acest sens, pe australieni.
„La Melbourne, apa de precipitaţii intră în astfel de cisterne. Cu aia se face baie de dimineaţa. În alte zone din Australia, aceste acumulări se folosesc pentru adăparea animalelor”.
Și, evident, oprirea defrișărilor și plantarea de noi copaci. Recent, Comisia Europeană a cerut, de altfel, României să oprească tăierile ilegale și să implementeze corecte regulile europene privind gestionarea arborilor tăiați.
Exerciții de imaginație: Deșertul Olteniei. Bumbacul de Teleorman. Smochinul de Dunăre. Curmalele de Dăbuleni
Într-un interviu acordat Agerpres, Valeriu Tabără avertiza, în urmă cu câteva luni, că 70% la sută din teritoriul României a intrat deja „într-un proces de aridizare”.
Vina principală o poartă arșița. Zăduful. Friptoarea. Zăpucul. Zăpușeala. Vipia. O întâlnim, mai ales din 2005, în formele ei cele mai dogoritoare, în special în lunile de vară. Iar arşiţa înseamnă, conform specialiștilor, elementul primordial de începere a deşertificării.
„În perioadele foarte lungi de secetă, terenul se tasează. Se prăfuieşte. Ce face praful? Închide toţi porii de comunicare cu apa, iar apa se scurge la suprafaţă, nu se înmagazinează în sol. Este un fenomen colosal, cauzat şi de faptul că am tăiat pădurile, în zona de câmpie şi de deal”, explică președintele Academiei de Științe Agricole.
Lipsa ploilor și temperaturile ridicate au dus deja la apariția dunelor în județe precum Doljul, de pildă, în ceea ce deja a intrat în conștiința locală drept „Sahara Olteniei”. Aici, 100 de mii de hectare de teren arabil se transformă, de ani buni, iremediabil, în nisip.
„Distrugerea perdelelor de arbori, desecarea zonelor umede din lunca Dunării, neadaptarea tipurilor de culturi agricole pot să contribuie la fenomenul de deșertificare”, confirmă expertul ANM.
Rezultatul: în „Sahara Olteniei”, oamenii au ajuns să cultive, în loc de grâu, arahide. Iar la Dăbuleni, pe lângă celebrii pepeni, se vor cultiva kiwi, curmale și măslini.
„Da, vom avea culturi tropicale”, prevede Tabără. „E creat deja un climat şi avem deja suficiente exemple de plante care erau de neconceput acum 20 de ani să fie cultivate în România. Kiwi! Avem ferme de kiwi! Eu am în curte, la Timişoara, am smochini, îi găseşti şi pe clisura Dunării, acum. Nu îngheaţă!”, spune președintele ASAS.
„Pomello! Excepţional, extraordinar merge! Sigur, trebuie cultivat într-un anumit mod, dar rezistă până la -15 grade, fără probleme.Nu e exclus să avem, la un moment dat, condiţii bune de cultură a bumbacului. De cultură a susanului, pentru că, încet, încet, vom avea condiţii şi pentru susan. Şi orezul se va putea extinde”, adaugă expertul.
În prezent, la Suceava funcționează deja o bancă de ADN pentru plante pentru ca „în orice moment, culturile, speciile să nu fie pierdute, să le putem avea”, după cum spune șeful Academiei de Științe Agricole. Analogia cu „Interstellar” este, din nou, evidentă. Chiar dacă nu vom „planta” cartofi și mărar pe alte lumi, în viitor, nu e exclus să avem fermieri care vin la „banca de gene” pentru a lua semințe pentru recolte, cu nonșalanța cu care acum oamenii merg la o bancă „de bani” să încerce un împrumut.
Experții Academiei de Științe Agricole au întocmit, încă din 2017, o strategie legată de efectele și riscurile încălzirii globale asupra agriculturii.
„Avem o strategie până în 2030, am elaborat-o în 2017. Tematicile sunt legate de principalele probleme ale României, inclusiv problema schimbărilor climatice”, a spus Tabără. Strategia este, de atunci, la Ministerul Agriculturii, fără să fi primit vreun aviz”.
Poate că acesta este felul în care autoritățile române țin să ne semnaleze că au toate șansele „să fie luate prin surprindere” de viitoarea Apocalipsăm meteo, cauzată de schimbările climatice. Nu ne rămâne decât speranța că nu vom împărtăși soarta nefericiților oameni din „Interstellar” condamnați să aleagă întrea muri de foame și a mânca, pentru tot restul vieții, doar porumb.
