Președintele PNL, Florin Cîțu, l-ar fi avansat pe Dan Vîlceanu, actualul ministru al Finanțelor și bunul său prieten, ca variantă de prim-ministru, în cadrul negocierilor cu PSD și UDMR, au declarat pentru Digi24.ro surse politice. „A fost o tatonare”, susțin sursele citate.
Cîțu a avut miercuri o întâlnire la Palatul Victoria, cu președintele PSD, Marcel Ciolacu, și cu cel al UDMR, Kelemen Hunor, întâlnire în cadrul căreia s-a discutat din nou, fără succes, despre desemnarea unui prim-ministru acceptat de toate cele trei partide. Cei trei lideri au agreat deja varianta rotației de prim-miniștri între PSD și PNL, dar nu reușesc să se înțeleagă în legătură cu cine va începe această rotație.
PSD îl vrea pe Marcel Ciolacu, dar sunt dispuși să facă un compromis, în sensul în care, dacă încep liberalii rotația, să nu fie Florin Cîțu prim-ministru.
Neoficial, se știe că soluția dorită de președintele Iohannis este Nicolae Ciucă, soluție acceptată și de PSD, însă, Florin Cîțu se opune prin toate mijloacele pe care le are la îndemână, acesta fiind unul dintre motivele pentru care negocierile trenează.
Dacă luni seara el a fost de acord ca Marcel Ciolacu să fie premier, după scandalul generat în PNL de această variantă, acum încearcă să impună varianta Vîlceanu, care ar fi pentru el o garanție că nu își va pierde autoritatea în partid, cum s-ar întâmpla în cazul în care Ciucă ar conduce Guvernul.
Ceilalți doi președinți de partide i-au transmis lui Cîțu că acum e problema liberalilor să găsească o soluție, în contextul în care el nu este acceptat ca posibil premier de către PSD.
Cîțu are la ora redactării acestui articol o întâlnire la sediul PNL cu cei patru prim-vicepreședinți ai partidului, care, potrivit informațiilor noastre, sunt extrem de iritați de modul în care acesta negociază și de faptul că nu renunță la ambiția de a fi șeful guvernului și la blocarea lui Nicolae Ciucă.
Klaus Iohannis nu dorește să convoace consultările la Palatul Cotroceni până când cele trei partide care vor forma arcul guvernamental nu vor ajunge la un singur nume de prim-ministru pe care să îl susțină în unanimitate.
