Strategia de apărare, adoptată cu emoții. Doar patru voturi au făcut diferența față de un eșec
Votul nu a fost singurul moment de suspans: strategiei îi lipsea un aviz de la comisia de politică externă. Un aviz pe care puterea l-a cerut şi la care, până la urmă, tot puterea a renunţat. Încă un detaliu: premierul interimar Gabriel Oprea a fost cel mai mare susţinător al strategiei.
În cele din urmă, strategia a fost adoptată cu doar 282 de voturi pentru. Minimul necesar era de 278 de voturi.
Dacă ar mai fi fost cinci absenţi, nu se putea vota, din lipsă de cvorum.
Parlamentarii s-au reunit cu greu pentru a vota documentul, după o discuţie telefonică între preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi premierul interimar, Gabriel Oprea.
„Guvernul pe care îl reprezint ca prim-ministru interimar susține adoptarea strategiei (...). Acest document strategic poate contura profilul unui stat inteligent, credibil și capabil. (...) Așa să ne ajute Dumnezeu!” - discursul lui Gabriel Oprea s-a încheiat cu semnul crucii.
Dar entuziasmul premierului interimar în faţa documentului trimis de preşedintele Klaus Iohannis nu i-a molipsit şi pe colegii săi.
„Nu pot să nu remarc absența unor membri importanți din CSAT, ca ministrul apărării, al justiției” - a spus Vasile Blaga, copreședintele PNL.
Cel mai vehement critic al Strategiei de apărare a fost preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
El spune că regretă superficialitatea cu care Parlamentul a adoptat documentul.
„Este un document de slabă calitate, de slabă factură, cu un conținut care este criticabil în foarte multe puncte, care are accentele greșite”, consideră al doilea om în stat.
De altfel, colegii săi de partid au încercat să oprească adoptarea Strategiei, pe motiv că face trimitere la domenii care nu au legătură cu apărarea.
„Să retrimitem înapoi Strategia, ca ea să se încadreze explicit la domeniul apărării naționale”, a propus senatorul Ioan Ghișe.
Aleşii din comisiile de politică externă s-au plâns că nu au avut timp să studieze documentul şi au cerut şi ei să facă modificări pe textul propus de preşedinte.
„Unde face vorbire despre Federația Rusă și acțiunile acesteia în regiunea Mării Negre , consider absolut necesar ca după anexarea Crimeei să se spună anexarea ilegală a Crimeii”, a arătat Petru Filip, președintele Comisiei de politică externă din Senat.
VEZI AICI STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE
În cele din urmă, documentul a ajuns la plen fără avizul consultativ al comisiilor de politică externă. Strategia de apărare a României a fost prezentată Parlamentului de Klaus Iohannis după ce a fost convenită cu liderii tuturor partidelor parlamentare.
Generalul care înclină balanța
Gabriel Oprea a jucat azi un rol important în dinamica votului asupra Strategiei Naţionale de Apărare. De altfel, generalul desemnat premier interimar a avut multe momente în carieră în care a înclinat decisiv balanţa. De mai bine de 10 ani, face parte din executiv, indiferent de şeful direct: Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta.
Gabriel Oprea a ieşit din anonimat la începutul anilor 2000. Din trecutul public al lui Gabriel Oprea lipsesc opt ani. Potrivit CV-ului de pe site-ul Guvernului, el a fost, între 1990-1993, „ofiţer activ de justiţie militară”. Apoi, pauză până în 2001.
Pentru perioada lipsă există puţine informaţii. Şi o înregistrare video care îl arată pe Gabriel Oprea pe post de bodyguard al lui Miron Cozma.
Din 2001 până în 2004, Gabriel Oprea a ocupat mai multe posturi în administraţia centrală. A fost prefect al Capitalei şi ministru delegat pentru administrația publică.
În politică a intrat oficial în 2003, când s-a înscris în PSD şi a devenit vicepreședinte al partidului.
Acum, Gabriel Oprea este la al treilea mandat de parlamentar. E senator după ce, între 2004 şi 2012, a fost deputat.
Imediat după alegerile din 2008, partidul său l-a propus pentru funcția de ministru de interne. Şi a preluat portofoliul. Dar câteva luni mai târziu, a provocat un val de nemulţumire în partid, după ce a insistat să-l pună în fruntea DGIPI pe Virgil Ardelean, supranumit Vulpea. Urmarea: PSD i-a retras sprijinul.
„Pentru că nu vreau să creez tensiuni care să afecteze în vreun fel alianţei aflată la guvernare, am demisionat din funcţia de ministru al administraţiei şi internelor. Aceasta îmi este credinţa şi nu voi renunţa niciodată la demnitate, la onoare şi la profesionalism”, anunța generalul în ianuarie 2009.
În același timp, și-a dat demisia şi din partid, partid ai cărui lideri ceruseră, oricum, excluderea sa.
Nu a stat departe de Guvern. În decembrie 2009, după retragerea PSD din executiv, a preluat, ca independent, Ministrerul Apărării, în guvernul Boc 2.
În 2010, a înfiinţat Uniunea Națională pentru Progresul României, alături de Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu.
În iulie 2012, UNPR și PSD au format Alianța de Centru Stânga, care a devenit parte a USL. După 2012, a fost vicepremier pentru securitatea naţională. Din 2014, a preluat şi portofoliul de ministru al afacerilor interne.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
