PSD, partidul care nu-și iartă candidații la președinție. Cum s-a schimbat de la Ion Iliescu la Viorica Dăncilă
Viorica Dăncilă e al cincilea candidat PSD care pierde alegerile prezidențiale și apoi... și partidul. Social-democraţii sunt în faţa unei noi etape în istoria plină de suişuri şi coborâşuri a partidului. După victoriile repetate ale lui Ion Iliescu la prezidenţialele din primii ani de după Revoluţie şi revenirea sa spectaculoasă din 2000, cea mai mare formaţiune politică din România a înregistrat eşec după eşec. Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta nu au reuşit să câştige cea mai înaltă funcţie în stat. Pierderea prezidenţialelor de patru ori până acum a creat degringoladă în rândul social-democraţilor şi a dus la lovituri sub centură şi răsturnări spectaculoase de situaţie la nivelul conducerii centrale. Niciun lider care a ratat Cotroceniul nu a scăpat nesancţionat. Este evoluţia unui partid care şi-a pus amprenta pe istoria recentă a României şi care se află acum în pragul unei noi încercări de rebranduire.
Istoria PSD se leagă de primele momente de după căderea regimului comunist, când Ion Iliescu preia inițiativa.
Ion Iliescu: „Vom constitui în cursul acestei zile un Comitet al Salvării Naționale care să înceapă să pună ordine.”
Apare Frontul Salvării Naționale, siglă sub care Ion Iliescu candidează, pe 20 mai 1990, la Președinția României.
- Iliescu, Iliescu! Iliescu te votăm cu tot neamu', ca să moară de necaz Rațiu și Câmpeanu!
Alegerea lui Ion Iliescu cu 85% din voturi
Ion Iliescu obține un scor uriaș: 85% din voturi. Succesului i se opune însă fenomenul Piața Universității: studenți și intelectuali contestă regimul. Pe 13 iunie, minerii vin la București ca să pună capăt protestelor. Ion Iliescu câștiga astfel o „liniște” propice dezvoltării Frontului Salvării Naţionale. În 1992, se desparte definitiv de Petre Roman, pe care îl numise între timp premier. Apare Frontul Democrat al Salvării Naționale cu care Ion Iliescu ia încă un mandat de preşedinte. Doi ani mai târziu, după fuziunea cu formațiuni mai mici, se naște Partidul Democraţiei Sociale din România, partidul cu cei mai mulți primari, consilieri și parlamentari. Primul hop în cariera sa politică sunt alegerile din 1996.
Emil Constantinescu: „Înnoirea aceasta s-a realizat tocmai pentru că oamenii PDSR-ului nu au mai fost aleși de oameni tocmai pentru că au fost percepuți ca un partid legat de corupție. În regimul Iliescu, în timp de șapte ani, nicio persoană, importantă, cu funcții în Guvern, nicio persoană de la Guvern, din anturajul președinției nu a fost condamnată.”
PDSR intră în Opoziție
Ion Iliescu pierde alegerile prezidențiale în fața lui Emil Constantinescu. PDSR intră în Opoziție. Un an mai târziu partidul înregistrează prima ruptură. Teodor Meleșcanu pleacă din partid. Până în 2000 însă, PDSR se reface, iar Ion Iliescu ajunge din nou în finala alegerilor pentru Cotroceni cu liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, și câștigă detașat. Adrian Năstase, până atunci secundul lui Ion Iliescu, devine președinte PDSR și premier.
Adrian Năstase, despre Ion Iliescu: „Nu susținem doar un lider politic, noi sprijinim valorile pe care le promovează: onestitate, moralitate, toleranță și solidaritate.”
Era Adrian Năstase
În era lui Adrian Năstase, liderii locali și regionali își consolidează puterea. În 2001, în urma mai multor fuziuni, PDSR devine PSD. Este prima încercare de rebranduire. Trei ani mai târziu, cu cel mai mare partid în spate şi toate pârghiile guvernării, Adrian Năstase nici nu se gândea că va pierde Președinția României în fața lui Traian Băsescu.
Adrian Năstase, 10 decembrie 2014: „Deocamdată, mă bucură faptul că sondajul de la ieșirea de la vot, care a fost prezentat de către CURS, îmi dă un avantaj de aproximativ 160.000 de voturi. Vă mulțumesc tuturor și să sperăm că mâine dimineață vom avea rezultatele pe care le merităm. Vă multumesc!”
Revenirea lui Ion Iliescu
Până a doua zi aplauzele s-au stins, iar locul lor a fost luat de noi răfuieli politice. Cu un Adrian Năstase învins, partidul se lasă din nou pe mâna lui Ion Iliescu. Acesta preia temporar șefia cu mandatul de a organiza Congresul din aprilie 2005. Grupul de la Cluj îi este potrivnic şi cere reformă totală.
Un tânăr considerat de viitor, Mircea Geoană, câştigă susţinerea mai multor baroni locali şi organizaţii şi, în mod neaşteptat, îl învinge pe Ion Iliescu. Era vremea lupilor tineri în PSD. Seniorul social-democraţilor nu avea să uite trădare nici după cinci ani.
Ion Iliescu, 20 februarie 2010: „Mi s-a servit o lecție nemeritată în 2005 și atunci s-a apelat la mine ca la salvatorul partidului. Și am fost de bună credință, am venit... amintiți-vă... dar asta e, lumea e schimbătoare.”
Mircea Geoană vs. Adrian Năstase
Un an mai târziu, Mircea Geoană forțează, într-o ședință maraton, debarcarea lui Năstase din toate funcțiile. I se reproșează nu numai pierderea alegerilor, dar mai ales dosarele în care era cercetat de procurori.
Mircea Geoană își pune mandatul pe masă și le cere șefilor de organizații să aleagă între el și Adrian Năstase. Două treimi din filiale sunt de partea lui, doar 16 îl mai susțin pe fostul premier.
Trei ani mai târziu, Geoană avea să trăiască el însuşi gustul amar al eşecului la prezidenţiale. Confruntarea finală cu Traian Băsescu i-a fost fatală.
Mircea Geoană: Nici mie nu-mi place domnul Vîntu...
Traian Băsescu: Dar aseară, v-a plăcut? Aseară când v-ați dus la el, v-a plăcut?
Și totuși, sondajele din seara alegerilor îi erau toate favorbile. Așa că Mircea Geoană s-a bucurat prea devreme.
Mircea Geoană, 6 decembrie 2009: „Împreună am învins! De azi sunt președintele tuturor românilor și îi voi trata cu egal respect!”
Înlăturarea lui Geoană. Alegerea lui Ponta
Pentru PSD urmează Congresul din februarie 2010 care îl egalează ca tensiune pe cel din 2005. Aceiaşi oameni fac jocurile, doar că unii sunt acum în altă tabără. Grupul de la Cluj nu mai este de partea lui Geoană ca în 2005, ci, în numele reformei, liderii din Transilvania trec de partea lui Victor Ponta. Acesta din urmă ajunge, peste noapte, din purtătorul de cuvânt al candidatului la şefia partidului Mircea Geoană, adversarul lui Geoană. Miron Mitrea, Radu Mazăre și Ion Iliescu sunt și ei de partea tânărului Victor Ponta. Viorel Hrebenciuc, Cristian Diaconescu și Marian Vanghelie îi rămân fideli lui Mircea Geoană
Radu Mazăre: „Mă retrag, îl susțin pe Ponta!”
Miron Mitrea: „Mă retrag, îl susțin pe Ponta!”
Cristian Diaconescu: „Mă retrag, îl susțin pe Geoană!”
Hulit și adorat în partid deopotrivă, Ion Iliescu ridică sala în picioare cu discursul său. Și îi dă lovitura de grație lui Mircea Geoană. Polița pentru cuțitul înfipt în spate la Congresul din 2005 era plătită.
Ion Iliescu: „Rămân alături de partid, rămân membru al partidului, nu am nevoie de niciun fel de titulaturi, eu am brand-ul meu...”
Victor Ponta, adus în partid și promovat de Adrian Năstase, câștigă președinția PSD. Apare o nouă garnitură de lideri formali sau informali: Valeriu Zgonea, Dan Șova, Sebastian Ghiță.
Ion Iliescu rămâne președinte de onoare, iar pentru Adrian Năstase, condamnat de două ori și trimis la închisoare, este păstrată șefia Consiliului Național al PSD sine die. După prima condamnare este primit cu brațele deschise la Congresul PSD.
În schimb, Mircea Geoană este suspendat, apoi exclus din PSD. Sunt și plecări din partid, imediat după Congres: Cristian Diaconescu și Marian Sârbu. Împreună cu Gabriel Oprea înființează UNPR, a doua formațiune ruptă din PSD, după APR-ul lui Meleșcanu.
Apariția USL
Supărările se sting însă repede. Apare USL, o forță ce pare de neînvins. Alegerile locale și parlamentare din 2012 sunt câștigate cu procente demne de alegerile anilor '90. Victor Ponta devine premier, apoi, după ruperea USL, candidat la Președinția României.
Victor Ponta, 20 septembrie 2014: „Iese soarele pe strada și în țara noastră.”
Două luni mai târziu, soarele pe care îl promitea Victor Ponta social-democraţilor, sătui să piardă alegeri după alegeri, avea să fie din nou acoperit de nori. PSD a înregistrat încă un eşec în alegerile prezidenţiale. De data aceasta, însă, frământările interne nu au răsturnat conducerea, ca în alte dăţi. Nu era pregătită nicio nouă garnitură de lideri care să-i înlocuiască pe Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Iar menţinerea guvernării i-a asigurat premierului o aparentă linişte.
În vară, însă, Victor Ponta s-a retras brusc de la şefia PSD şi i-a făcut loc, fără intenţie, camaradului său de până atunci, omul doi în PSD, Liviu Dragnea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
