Miting împotriva abuzurilor din justiție. Ce a pierdut și ce a câștigat PSD

De principiu, sunt împotriva mitingurilor, indiferent cine și în ce scop le organizează. Am spus de atâtea ori și repet: reforma statului și implicit a sistemului judiciar nu se face nici în stradă și nici cu strada, scrie deputatul independent Remus Borza.

Remus Borza: În urmă cu două-trei luni, pe fondul unor atacuri din ce în ce mai dese ale președintelui la adresa lui Dăncilă, PSD a hotărât să organizeze un miting de susținere pentru premierul României, în contextul în care existau discuții, încă de anul trecut, privind organizarea unui miting pentru familia tradiţională. Pe ultima sută de metri, a fost anunțat mitingul împotriva abuzurilor din justiție. Indiscutabil, s-au înregistrat numeroase erori judiciare și abuzuri. Peste 1.000 de condamnări ale României la CEDO în ultimii zece ani, aproape o sută de achitări pronunțate de instanțele din România pe dosarele instrumentate de DNA, aproximativ 2.500 de mandate de interceptare pe siguranță națională date în fiecare an de ÎCCJ, dublu față de SUA. Ori Statele Unite au o populație de 16 ori mai mare decât a României și se confruntă cu zeci de amenințări teroriste în fiecare zi. Doar că derapajele justiției, care a fost folosită ca armă politică în ultimii ani, nu se rezolvă printr-un miting. Și mai ales prin unul organizat de partidele aflate la putere. Coaliția PSD-ALDE are suficiente remedii și mijloace procedurale și legale pentru a îndrepta această stare de lucruri.

Miting PSD, bile negre

PSD a punctat la capitolul forță, logistică și capacitate de mobilizare. Într-adevăr, este cel mai mare miting organizat în România de către un partid politic. Pe o temă mai puțin abstractă, PSD poate să mobilizeze mult mai mulți oameni. Pe tema justiției, electoratul PSD nu rezonează. Din contră, ne vrea pe toți la pușcărie, politicieni și oameni de afaceri. Lucrul acesta s-a văzut și la miting. Discursurile liderilor PSD-ALDE nu au generat emoție și reacțiile așteptate de organizatori. Asta și din cauza temei, cât și prestației lamentabile a oratorilor. Am auzit discursuri deslânate și sloganuri puerile. Citeau pe de foi, unii le mai și pierdeau. Chiar și Dragnea a vrut să ne păcălească că vorbește liber, dar avea prompterul jos. O bilă neagră a fost și muntele de gunoi lăsat în urmă, în contrast cu manifestări similare organizate de #rezist. Asta i-a dat și posibilitatea președintelui Iohannis să eticheteze mitingul ca fiind unul mediocru, cu referire și la organizare, dar și la participanți. A dat și o gură de oxigen organizațiilor civice, care au punctat diferențele majore, deși nedrepte, dintre ei și electoratul PSD. Sunt totuși peste 3 milioane de români care au votat PSD. Nu putem demoniza și umili acest segment social.

PSD a organizat mitingul cu două zile înainte de a sosi în țară o delegație a Comisiei de la Veneția. Mare greșeală. Partidele din opoziție, președintele, asociațiile profesionale ale magistraților au avut un argument solid să se plângă membrilor comisiei, interpretând cu suficientă credibilitate mitingul PSD ca un mijloc extrem și nepermis de a influența și restrânge independența magistraților. În plan extern, atât în mass media, cât și prin luările de poziție ale principalelor cancelarii, mitingul PSD a fost taxat printr-o astfel de interpretare. Fără acest miting, reprezentanții Comisiei de la Veneția făceau cale întoarsă cu coada între picioare. Așa, PSD le-a dat muniție.

Iohannis in ofsaid. Capitularea președintelui

Mitingul de pe 9 iunie a dat un restart luptei dintre președinte și coaliția de guvernare. Iohannis era într-un ofsaid flagrant și într-o pierdere de încredere. De la aproximativ 70%, în urmă cu trei ani, la 25% azi. Dacă pe 9 iunie PSD nu ar fi organizat mitingul pe justiție, pe 11 iunie președintele ar fi semnat decretul de revocare al procurorul șef al DNA. Semnarea decretului ar fi reprezentat și o capitulare a președintelui și implicit anularea oricărei șanse pentru un al doilea mandat. Mitingul l-a readus în joc pe Iohannis și i-a dat chiar și câțiva ași. Dezavuez radicalizarea discursului președintelui Iohannis. Este inadmisibil să-l faci infractor pe al treilea om în stat sau să-l acuzi de analfabetism funcțional pe primul ministru. Principala prerogativă a președintelui este funcția de mediere. Președintele, ca un părinte îngăduitor, dar drept, trebuie să-și certe cu duhul blândeții copiii, să încurajeze dialogul instituțional și toleranța. Opoziția este cea chemată să critice și să sancționeze, prin mijloace democratice, derapajele și excesele puterii.

Ieșirea la atac a președintelui după mitingul din 9 iunie reprezintă, de fapt, o invitație mai puțin protocolară adresată coaliției de guvernare pentru găsirea unei formule de compromis. Desemnarea de către președintele Iohannis a lui Gabriel Vlase, vicepreședinte PSD, pentru funcția de director SIE, tocmai ce confirmă un atare scenariu. Încheierea, chiar și tacită, a unui pact de coabitare este în interesul României. De 14 ani, asistăm neputincioși la acest război detrimental între palate. Bicefalitatea puterii executive a generat doar conflicte și blocaje.
Zilele trecute, președintele Iohannis mi-a dat dreptate. Avem nevoie de o dezbatere publică, chiar și de un referendum constituțional. Republica semi-prezidențială experimentată de România în cei 28 de ani de democrație originală și-a arătat limitele. Constituția trebuie modificată în ceea ce privește tipul de republică. Poporul să opteze fie pentru o republică prezidențială, precum SUA, unde președintele este și șeful Executivului, având prerogative lărgite, fie pentru o republică parlamentară, precum Germania, în care puterea reală este la cancelar (prim ministru), președintele având mai degrabă un rol protocolar.

Sursa: remusborza.ro