În toată declarația doamnei Dăncilă, o singură frază îmi sună în ureche și acum, ca un șperaclu de hoț din locuințe care se chinuie să spargă o yală.
“Conform cu legislația României, doamna Plumb nu era în conflict de interese”.
În această propoziție stă toată ticăloșia unui partid-stat-mafie, care s-a asigurat din timp că toate șmecheriile pe care le pot face oamenii lui sunt în limitele legii. Un partid care ne spune pe față, că ceea ce în Europa e interzis e permis în România - și nu e nicio problema.
Asta e filozofia din spatele acestei numiri: Ce e în regulă în România încă nu se acceptă în Europa - dar sperăm ca prostii ășția de europeni să se dea și ei după noi, că s-or fi săturat de Peugeot-uri la mâna a doua. Mai pe scurt:
Prostii ășția nu știu cum să mintă și să însele legal! Să le facem o școală, avem deja rector pe băiatul ăla cu ochelari de la Caracal!
Ca să ne spună (aproximativ) toate astea fără să tremure niciun mușchi pe față au trimis pe cineva care nici nu înțelege ce spune. Și asta e în cazul fericit, în care încerc să-i dau doamnei o șansă. Adică să fiu un gentleman. Căci dincolo de acuzația de neînțelegere e una mai gravă - complicitate agresivă în formă continuată în tentativă de păcăleală. Va place asta mai mult decât neîndemânarea de a gândi, doamna Dăncilă? Să mă anunțați.
În fine, care e acuzația Bruxelului? E simplă. Când iei bani de la cineva despre care nu știi sau nu poți spune mare lucru, eșți îndatorat. Și când ai o funcție publică atât de importantă poți să-ți plăteșți datoria sub formă unui troc. Cam cum a făcut doamna Plumb cu casele, dar la scară mai mare. Cui ești dator e la fel de important: căci legea europeană nu permite ca un funcționar de asemenea rang să fie obligat către cineva care are business în domeniul lui de activitate.
De ceeeee? ar întreba corul pesediștilor îngrijorați pe la televiziuni.
Simplu: pentru că acel comisar trebuie muncească în folosul cetățenilor.
În folosul … ha… cuuui?
Exact. Acest mic detaliu le-a scăpat doamnei Dăncilă și doamnei Plumb, neobișnuite, după decenii de politică socialistă de caviar, cu asemenea ocupații.
Cum bre, în folosul cetățenilor? Da’ nouă ce ne iese?
Poate vă iese Fifor. Sau Țapardel…Mai încercați!
Și poporului?
Și lui. Degetul cel mare prin gaura de la ciorap!
