"Nu am înţeles această predilecţie a domnului Iliescu spre crimă şi uşurinţa cu care a dat asemenea comenzi. Toate acestea se găsesc în dosar. Dosarul este terminat. În acest dosar nu poate niciun judecător să nu condamne”, a spus Dan Voinea în cadrul unei dezbateri organizate cu ocazia comemorării a 26 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă.
Dan Voinea spune că ar fi doar un pas procedural trimiterea în instanţă a dosarului care conţine probe importante precum materiale video, înregistrări audio, sute de declaraţii, dar şi un jurnal de luptă întocmit de generalul Nicolae Şchiopu, în care se arată orele exacte la care Ion Iliescu ar fi cerut forţe pentru reprimarea manifestaţiei din Piaţa Universităţii.
"Despre domnul Iliescu nu pot să vă spun decât că există un jurnal al acţiunilor de luptă în care un general, care a întocmit jurnalul, a avut grijă să picteze pe ore. La ora cutare a sunat domnul preşedinte să ceară 100 de soldaţi care să acţioneze în zona cutare. La ora cutare, domnul preşedinte solicită 12 TAB-uri să acţioneze în zona Ministerului de Interne. La ora cutare, domnul preşedinte ne solicită să acţionăm cu gaze lacrimogene. "I-am recomandat domnului preşedinte să nu folosească armata, că nu e cazul. Domnul preşedinte insistă". Iată cum s-a comportat. Adică a fost nu preşedinte, a fost un fel de stăpân”.
Fostul procuror a explicat şi care a fost motivul pentru care dosarele instrumentate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt tergiversate.
"În ceea ce priveşte mineriada, în 13 iunie (1990 – n.r.), cel care dă tonul represiunii în Piaţa Universităţii este chiar procurorul general. A fost procurorul general care a trimis un mesager la televiziune, procurorul Olteanu, şi care, oficial, a cerut intervenţia trupelor împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Şi atunci, ne mirăm că Parchetul nu a lucrat bine dosarele privind victimele de la Revoluţie sau de la Mineriadă?”, mai spune fostul procuror militar, citat de News.ro.
Reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii de către forţele de ordine sprijinite de mineri, în intervalul 13 - 15 iunie, s-a soldat cu decesul a patru persoane, rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi cu vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a peste 1.000 de persoane în zilele de 14 şi 15 iunie 1990.