ANALIZĂ. Ce implică participarea lui Victor Ponta la reuniunea Prietenilor Coeziunii

Reuniunea de azi este o ultimă întâlnire a grupului înainte de Consiliul European din 22-23 noiembrie, în care trebuie adoptat bugetul pentru perioada 2014 - 2020. Din păcate, poziţia comună şi unitară adoptată de cele 15 state s-ar putea zdruncina, dacă alocarea de bani europeni se va face şi în funcţie de noi criterii, precum rata de absorbtie a fondurilor europene.

Scopul întâlnirii este de a se asigura faptul că cele 15 state, în contextul în care este pentru prima dată când în UE s-a conturat un grup atât de mare de state cu o poziţie comună încă de la primele discuţii privnd bugetul comunitar, rămân pe aceeaşi poziţie care le dă o formă mai mare de negociere în discuţiile din Consiliu şi o forţă să se opună grupului de ţări care vor reducerea banilor alocaţi bugetului UE.

Cine sunt Prietenii Coeziunii

Prietenii Coeziunii îl reprezintă un grup de ţări beneficiare ale fondurilor structurale. Ele sunt: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Croaţia, care va deveni membru al UE din 2013.

Grupului Prietenilor Coeziunii i se opune grupul ţărilor adepte ale filosofiei better spending, adică o cheltuire mai eficientă a banilor. În general, aceste ţări sunt cele ţările net contributoare la bugetul UE, adică dau mai mulţi bani decât primesc de la bugetul comunitar.

Ce vor Prietenii Coeziunii

1. Fondurile alocate politicii de coeziune să fie în concordanţă cu propunerea Comisiei Europene, nu reduse, aşa cum doresc ţările „better spending”. Comisia Europeană a propus un buget de 376 miliarde euro pentru instrumentele politicii de coeziune 2014 - 2020.

2. Finanţarea în cadrul politicii de coeziune trebuie să se concentreze, în continuare, pe regiunile şi statele membre cel mai slab dezvoltate. Trebuie însă ca şi regiunile care nu se mai încadrează în obiectivul convergenţă şi a celor aflate în etapa de „phasing-out”, adică aproape de a ieși din faza în care se califică pentru fonduri, să poată fi ajutate.

Prietenii Coeziunii se opun oricăror mecanisme care ar conduce în fapt la transferul de fonduri de la statele membre cele mai putin dezvoltate către cele mai bogate, sub forma unor mecanisme de tipul: unor „plase de siguranta inverse” (reverse safety net) sau a unor plafonări inechitabile (capping), inclusiv în cazul statelor membre care au cunoscut o scădere semnificativă a Produsului Intern Brut (PIB) în perioada 2007-2009. Există aceste argumente ale statelor mai bogate, care invocă această criză economică pentru regiuni ale lor care au suferit din cauza crizei.

3. Nivelul ratelor de cofinanţare trebuie menţinut sau chiar crescut în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăţi economice severe. În acest moment, cofinanţarea este, în cazul României până la 85%.

4. Dezvoltarea rurală trebuie să rămână o politică europeană puternică, atât ca parte integrantă a bugetului pentru 2014 - 2020, în ciuda dorinţei unor ţări membre.

Ce vrea România

România este de acord cu propunerea Comisiei Europene de a elabora, într-un strâns parteneriat cu statele membre, un cadru strategic comun pentru fondurile structurale, de a avea o concentrare tematică obiectivelor finanţate din politica de coeziune.

De ce se teme România

Se fac presiuni pentru a se crea o legatură între rata de absorbție a fondurilor UE și alocările viitorului buget UE, lucru pe care România îl considera de neacceptat.

În acest caz, România, care are o rată de absorbţie de 9,72% şi perspectiva ca ea să rămână în continuare la acest nivel, având în vedere faptul că România este în perioadă de presuspendare cu mai multe axe din programele finanţate din banii UE, care o dezavantajează în mod cert.

Care sunt poziţiile privind Bugetul UE 2014 - 2020

Comisia Europeană a propus un buget pentru 2014-2020 de peste 988 miliarde, 1.03% din Produsul Naţional Brut (PNB) al UE.

Țările net contributoare (Germania, Franta, statele nordice, Marea Britanie, Austria, Olanda) vor reducerea contribuțiilor naționale din 2014.

Statele care primesc mai mult decât dau la bugetul UE (România, Polonia, Bulgaria, Grecia, țările baltice) susțin că este inacceptabilă reducerea acestui buget, în special a banilor destinați politicii de coeziune care, pe timp de criză, au rămas singurul instrument de investiții, creștere economică și locuri de muncă.

Preşedinţia cipriotă a UE (în partea a doua a anului 2012) propune ca și compromis o reducere cu 50 de miliarde a acestei sume, în timp ce statele membre net contributoare vorbesc o reducere între 100 şi 200 de miliarde. Este un proces de negociere care se desfăşoară cu mare greutate acum, pe ultima sută de metri.

Tabăra „durilor” - Marea Britanie, Suedia, Finlanda și Olanda - vor o reducere drastică a bugetului UE. Marea Britanie ameninţă cu exercitarea dreptului de veto în Consiliu, dacă nivelul bugetului va depăşi 1% din PNB. Pe de altă parte, MJarea Britanie, care consideră că finanțarea politicii agricole comune este o risipă de bani, primeşte un rabat, adică o sumă de bani anuală, de la UE. Acest rabat supără state membre precum Franța, Italia, Spania. Danemarca a anunţat că va refuza să mai contribuie la rabaturile acordate altor țări bogate.

Germania s-a angajat într-o logică proprie care consta în „asigurarea că fondurile europene sunt bine cheltuite pentru proiectele necesare”. Austria urmează aceeași linie. Germanii și francezii militează pentru reducerea cu 70 până la 100 de miliarde de euro a proiectului bugetului Comisiei, care prevede 1.033 miliarde de euro. Franţa spune că nu va vota un buget care va reduce banii politicii agricole comune, din care fermierii francezi primesc sume consistente, în plăți directe.

Cancelarul Angela Merkel şi preşedinţia cipriotă a UE vor ca la Consiliul de săptămâna viitoare să se ia o decizie asupra bugetului UE 2014 - 2020. Însă bătălia se anunţă dură şi, cum e posibil ca și poziţia comună a Prietenilor Coeziunii să se spulbere, depinde de ce li se oferă, în cadrul negocierilor, este destul de dificil să poţi spune dacă se va adopta sau nu bugetul pentru următorii șapte ani. Cu atât mai dificil cu cât acum s-a discutat cu instituțiile europene aprobarea bugetului pentru 2013 și nu s-a ajuns la un acord.