Agenţii patogeni care au evoluat la lilieci rezistă la temperaturile ridicate ale corpului. Când un liliac este stresat pentru că este vânat sau pentru că habitatul îi este distrus, infecţiile sale se înmulţesc. În pieţele în care animalele sălbatice sunt ţinute captive împreună, poate apărea un amestec terifiant de virusuri.
Experţi în zoologie şi un număr mare de virusologi au declarat pentru CNN, conform Mediafax, că schimbările din comportamentul uman precum distrugerea habitatelor naturale, alături de numărul uriaş de oameni care se mişcă acum rapid pe Pământ au permis ca bolile care erau cândva blocate în natură să poată ajunge extrem de rapid în organismul uman. Oamenii de ştiinţă nu sunt încă siguri de unde a apărut virusul şi vor putea dovedi sursa numai dacă izolează un virus într-o specie suspectă, o sarcină foarte grea care necesită mult timp pentru cercetare.
Dar, într-adevăr, virusuri similare cu cel care provoacă COVID-19 au fost observaţi la liliecii de potcoavă din China. Acest lucru i-a făcut pe cercetători să-şi pună urgent întrebări cu privire la modul în care boala s-a mutat din comunităţile de lilieci, rar atinse de oameni, şi s-a răspândit pe Pământ. Răspunsurile sugerează necesitatea unei regândiri complete a modului în care tratăm planeta.
Cercetătorii au explicat că liliecii sunt singurele mamifere care pot zbura, permiţându-le să se răspândească în număr mare pe o arie largă. Asta înseamnă că pot adăposti un număr mare de agenţi patogeni sau boli. Pentru un mamifer, zborul este extrem de anevoios, lucru care, în milioane de ani, a determinat ca sistemele lor imunitare să devină extrem de speciale.
„Când zboară au o temperatură corporală maximă care imită o febră”, a spus Andrew Cunningham, profesor doctor de epidemiologie la Zoological Society din Londra. „Şi astfel, agenţii patogeni care au evoluat la lilieci rezistă la aceste temperaturi ridicate ale corpului”.
Cunningham a spus că acest lucru poate reprezenta o problemă serioasă atunci când astfel de boli se încrucişează într-o altă specie. La om, de exemplu, febra este un mecanism de apărare conceput pentru a ridica temperatura corpului pentru a ucide un virus. Un virus care a evoluat într-un liliac, nu va fi deloc afectat de o temperatură mai mare a corpului.
„Cauza principală a revărsării zoonotice de la animalele sălbatice la oameni este aproape întotdeauna comportamentul uman. Atunci când un liliac este stresat prin faptul că este vânat sau prin faptul că habitatul îi este distrus de defrişări, sistemul imunitar îi este provocat să facă faţă agenţilor patogeni nemaiîntâlniţi. Până când organismul lor reuşeşte acest lucru, infecţiile lor se înmulţesc. În epicentrul probabil al virusului, pieţele de animale din Wuhan - în care animalele sălbatice sunt ţinute captive împreună şi vândute sub formă de delicatese sau animale de companie - poate apărea un amestec terifiant de virusuri. Celelalte animale dintr-o astfel de piaţă sunt mai vulnerabile la infecţie, pentru că şi ele sunt stresate”, a spus Cunningham.
Kate Jones, professor la catedra de ecologie şi biodiversitate de la University College London a adăugat că „transportul animalelor pentru pentru producţia de medicamente, pentru alimente sau pentru a fi domesticite a ajuns la o scară nemaiîntâlnită, care poate naşte anual un pericol precum Coronavirusul”.
Pe termen lung, schimbarea comportamentului uman ar fi o soluţie mai uşoară decât dezvoltarea unui vaccin extrem de scump pentru fiecare virus nou. Coronavirusul este, probabil, primul semn clar şi incontestabil dat umanităţii. Daunele aduse mediului pot ucide şi oamenii extrem de repede. Şi se poate întâmpla din nou şi din nou, din aceleaşi motive.
„Nu este în regulă să transformăm o pădure în teren agricol fără să înţelegem impactul pe care îl are acest lucru asupra climei şi a sănătăţii umane”, a spus Jones.
Editor: A. D.
