Miză strategică: Transgaz investește 93 de milioane de euro în Republica Moldova
Astăzi (28 martie) expiră termenul limită până la care compania românească Transgaz poate să semneze contractul de privatizare a unei companii din acelaşi domeniu din Republica Moldova, Vestmoldtransgaz. Semnarea este programată la Chişinău, la ora 18:00. Contractul este esenţial pentru finalizarea gazoductului Iaşi - Ungheni - Chişinău astfel încât Republica Moldova să aibă o sursă alternativă de gaz la frontiera sa vestică. În prezent, autorităţile de la Chişinău aprovizionează consumatorii casnici şi industriali de la furnizorii de gaz şi electricitate din Est, din Transnistria, furnizori alimentaţi de Gazprom. Printr-o combinaţie bizară de relaţii politice, presiuni şi bani, se pare că populaţia Basarabiei plăteşte de două ori factura pentru gazul rusesc.
Cu două zile înainte de Centenarul Unirii cu Basarabia la 27 martie 1918, aproape 10 mii de oameni s-au adunat în Piaţa Sfatului de la Chişinău ca să ceară Unirea Republicii Moldova cu România. Manifestaţia vine pe fondul a peste 100 de Declaraţii de Unire adoptate de consilii locale din Basarabia. Dar numai 30% din populaţie agreează revenirea fostei provincii la România. Iar un potenţial proiect politic de refacere a graniţei răsăritene a României interbelice, ridică probleme strategice care reclamă negocieri mai ample decât parteneriatul Chişinău - Bucureşti.
România a pierdut Basarabia în iunie 1940, ca urmare a Pactulului Ribbentrop - Molotov. Un an mai târziu, când Armata Română s-a aliat cu trupele naziste în timpul operaţiunii Barbarosa, prin care Hitler a atacat Uniunea Sovietică, Basarabia a fost eliberată. Dar administraţia românească a preluat şi un teritoriu care nu îi aparţinea: Transnistria.
Transnistria nu este teritoriu românesc
În timpul războiului, regele Mihai a venit în Basarabia. Dar a refuzat insistenţele Mareşalşului Antonescu de a merge în Transnistria. Transnistria nu a fost niciodată teritoriu românesc. Când Sfatul Ţării a proclamat Republica Federativă Democratică Moldovenească şi apoi, pe 27 martie 1918, Unirea cu România, se referea la teritoriul dintre Prut şi Nistru, până la Marea Neagră. Politica Moscovei de a rupe bucăţi din republicile sovietice şi de a le ataşa vecinilor a fost menită să facă extrem de dificilă desprinderea. Recrearea hărţii din 1918 ar însemna ca Republica Moldova să renunţe la Transnistria, iar Ucraina la cele trei judeţe din sudul Basarabiei, spaţiu strategic la Gurile Dunării.
Autorităţile sovietice au conectat foarte strâns Basarabia la Transnistria. Toate sursele energetice din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească se aflau în Transnistria.
Vasile Șoimaru, economist, profesor universitar: Au reuşit şi au investit acolo 30 de procente de industrie şi 40 de procente de energetică, chiar 45 de procente din energetica a Republicii Moldova, acolo se află. Au reușit și au făcut acest lucru, gândindu-se ca nu cumva să urmeze ceva, să vină vreodata şi dreptatea pe acest pământ, dreptatea noastra, nu a lor, şi să piardă asa de mult. Erau la 1989, 13 procente de populatie si 11 procente de teritoriu, 30-35-45 de procente din industrie și din energetică.
Războiul separatist din 1991-1992 a dus la desprinderea de facto a administraţiei din Transnistria, unde se află în continuare trupe ruseşti. Autorităţile de la Tiraspol au declarat Transnistria un stat de sine stătător, nerecunoscut însă de nimeni pe plan internaţional.
Transnistria, inima energetică a Republicii Moldova
Negocierile sub egida OSCE 5 + 2 , adică Uniunea Europeană, Federaţia Rusă, Statele Unite, Ucraina, România plus Republica Moldova şi Transnistria, purtate de-a lungul a aproape 20 de ani, nu au închis problema. Iar Republica Moldova nu şi-a rezolvat nici problema conectării la reţeaua energetică europeană.
Petre Nicolescu, secretar de stat ministerul Economiei: România este interconectată sincron cu sistemul energetic al Europei intercontentale, pe când Rep. Moldova, Ucraina şi toate celelalte state din fostul bloc sovietic sunt conectate sincron. Dar între cele două nu există vreo legătură.
Republica Moldova | Facturi Gazprom plătite de două ori
Între timp, Republica Moldova este alimentată cu gaz şi energie electrică tot din stânga Nistrului. Centrala electrică de la Cuciurgani din Transnistria, funcţionează cu gaz furnizat de Gazprom. Consumatorii casnici şi industriali din Republica Moldova îşi plătesc facturile pentru electricitate şi încălzire. Dar Transnistria nu îşi achită materia primă, iar datoria nu apare în registrele contabile de la Tirapol, ci în cele de la ... Chişinău. În acest fel basarabenii plătesc factura Gazprom de două ori!
Vlad Kulminski - Centrul pentru Iniţiative Strategice: Cei de la guvernare în cei 27 de ani de zile s-au învăţat să facă bani din aer, chiar și din aceste livrari de gaze din Rusia, lumea face bani pur şi simplu. Dacă noi cumpărăm de la Gazprom gaz natural cu 160 de dolari pe o mie de metri cubi. Noi vindem gaz natural către Transnistria cu o sumă nominală de 80 de dolari per mie metri cubi. De fapt noi nu primim bani din Transnistria şi suma aceasta se cumulează ca un fel de datorite de stat a Republicii Moldova, care în etapa actuală a atins un nivel enorm de 6,5 mld de dolari. Cam 6 miliarde e datoria Transnistriei.
Economist şi profesor universitar, Vasile Şoimaru, spune că situaţia este agravată de un lanţ de intermediari.
Vasile Șoimaru, economist, profesor universitar: Toate aceste tranzactii se fac prin diverse unitati economice, trece de la una la alta si de aici fiecare îsi ia partea sa de profit, dar cresc preţurile la toate lucrurile astea şi când ajunge la populatia din Chisinau, ajungi la sărmanii tarani din Rep Moldova, ei platesc in general dublu, triplu pentru toate cheltuielie astea energetice. Cum o sa se deruleze mai departe, daca noi avem astfel de guvernanti, daca imi dati voie sa ii mai critic, deci care si ei isi hranesc partidele, colegii lor de partide oamenii cu care pot spune multe minciuni ca populaţia sa ii mai creadă o data. Acum daca o sa urmariti anumite posturi, sa vedeti cat de bine fug de probleme.
2018 | Gazele rusești fac politica la Chișinău
Ieşirea din această acută dependenţă energetică faţă de Rusia - gaz şi energie electrică deopotrivă - este posibilă. În a doua parte a lui 2017, Republica Moldova a cumpărat energie electrică de la Ucraina. Dar după 2 luni de livrări, s-a răzgândit şi a apelat din nou la furnizorii legaţi de Moscova. Maia Sandu, fost candidat la Preşedinţie din partea tânărului "Partid Acţiune şi Solidaritate", spune că firele contractelor energetice duc în politica la vârf de la Chişinău.
Maia Sandu, Partidul Acțiune & Solidaritate: Nu avem cum să nu suspectăm guvernarea de anumite interese, mai ales ca în 2017 guvernarea a anunțat că nu mai cumpără curent electric din Transnistria. Cand noi cumpărăm curent electric din Transnistria, noi achităm aceşti bani care merg nu pentru a acoperi costurile de producerea energiei electrice pentru că aceste costuri sunt puse suplimentar, ajung în datoria externă faţă de Gazprom a Rep. Moldova, noi achităm acești bani direct pentru a susține regimul de la Tiraspol, fără ca noi să ne dorim acest lucru.
28 martie 2018 | Transgaz cumpără VestMoldTransgaz
În afară de ruta ucraineană, există soluţia europeană a ruperii dependenţei energetice a Republicii Moldova de Rusia, prin România. Iniţiat în urmă cu mai mult de 10 ani şi perfectat în 2015 prin semnarea unui memorandum, proiectul gazoductului Iaşi - Ungheni - Chişinău şi a trei conectări punctuale, back-to-back, a reţelelor energetice, are termen de finalizare în 2019. Conducta de gaz, realizată de Transgaz până la graniţă, este gata, şi a avut loc aşa-numitului concurs investiţional în Republica Moldova pentru cumpărarea instalaţiilor Vestmoldtransgaz aşa încât compania românească Eurotransgaz să poată finaliza tronsonul Ungheni-Chişinău. Se pare că fostul premier, Mihai Tudose, a jucat un rol important în acest parcurs
Petru Nicolescu, secretar de stat, ministerul Economiei: Conducta va fi construită pe teritoriul României de Transgaz în mod direct ca titular, administrator al acestei, iatr pe teritoriul Republicii Moldova, Eurotransgaz va fi construi interconectorul - a avut loc acest concurs invetstiţiojnal, investiţia trebuie să se facă până la 93 de milioane de euro şi în 2 ani. În iulie-august 2017 s-a conturat ideea de scoatere la concurs investiţional, din partea Republici Moldova VestMoldTransgaz şi a fost declarat câştigător de către guvernul Republicii Moldova la sfârşitul lui februarie.
I. Dodon: Trebuie să avem posibilitatea de a alege
Săptămâna trecută, preşedintele Republicii Moldova, socialistul Igor Dodon, a declarat la „Europa Liberă” că ideea gazoductelor suplimentare este bună pentru Republica Moldova pentru că în acest fel se evită tranzitul prin Ucraina: „Noi putem să cumpărăm același gaz rusesc care vine prin altă parte încoace. Dacă o să ne dea românii mai ieftin, o să luăm de la ei. Noi trebuie să avem posibilitatea de a alege”, spune preşedintele moldovean.
Republica Moldova, încă neconectată energetic la UE
În ceea ce priveşte unirea reţelelor de energie electrică, şi Ucraina, şi Republica Moldova, asistată de România, au obţinut în 2017 permisiunea autorităţilor europene de conectare sincron, adică de unificare a reţelelor electrice. Chestiunile tehnice sunt dificile şi pot dura până la 6 ani. Există şi varianta unei conectări rapide, back-to-back, adică punctuale, dar în acest caz, impactul strategic reclamă o analiză aprofundată.
Petru Nicolescu, secretar de stat, ministerul Economiei: Dacă această staţie va exista şi va fi funcţională înseamnă că de fapt prin intermediul Republicii Moldova, întreaga Românie şi Europa ar fi conectată la sistemul energetic din fostul spaţiu sovietic? Cred că cel mai important este că Republica Moldova va fi conectată cu România şi Europa continentală.
190 de milioane de euro costă o conexiune back-to-back
Potrivit memoramdumului din 2015 este vorba despre interconexiunile electrice back-to-back Isaccea-Vulcăneşti, care trec prin sud, prin Ucraina, de interconexiunea Ungheni-Străşeni şi de interconexiunea Suceava-Bălţi.
O singură astfel de staţie back-to-back se ridică la circa 190 de milioane de euro. Există şi opinia că o astfel de investiţie nu este necesară dată fiind perspectiva conectării sincron, adică a unificării generale, în şase ani, la reţeaua europeană. Între timp însă, cetăţenii Republicii Moldova plătesc factura exorbitantă a conectării energetice, dar şi politice, la un spaţiu cu reguli şi perspective incerte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
