A luptat în Al Doilea Război Mondial, s-a întors acasă erou, dar a fost trimis în lagărul de la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Timp de şapte ani a îndurat foamea şi durerea. Dar a câștigat bătălia, iar acum, la 101 ani, Nicolae Tomaziu este un exemplu de dăruire şi înţelepciune. Este povestea tulburătoare a ultimului supravieţuitor al lagărului din Canalul Morţii, cel mai vârstnic deţinut politic din România.
„Frică nu ne mai era de moarte, ne era să nu să fim răniţi, că e mai greu, nu are cine să te îngrijească. Noaptea nu prea dormeam, mai mult ne rugam să scăpăm cu viaţă. Decât rănit, mai bine moarte!”, povestește Nicolae Tomaziu.
Este povestea tulburătoare a ultimului supravieţuitor al lagărului din „Canalul Morţii”.
Nicolae Tomaziu a împlinit a împlinit 101 ani la sfârşitul lunii trecute.
Pe front a pătimit multe. Făcea parte din Batalionul 54 Pioneri. Dar Canalul i-a schimbat decisiv destinul.
„Când am ajuns la Canal, aşa-zis Canalul Morţii, cum îl numeam noi, acolo a fost iadul pe Pământ. Acolo, mai bine de jumătate din deţinuţi au murit. Eram puşi la munci grele, la pământ, la săpături, la cărat cu roaba pe versante”, spune Nicolae Tomaziu.
După eliberare, în 1954, a fost măturător, cărăuş, iar într-un final s-a angajat la o ţesătorie în Codlea, de unde s-a şi pensionat. Din 2014 s-a retras la Mănăstirea Caraiman din Brașov, dar acum trăieşte la rudele din Iaşi. Și își scrie memoriile.
„Este un reper în viaţă. În fiecare zi avem de învăţat de la dumnealui câte ceva. Am învăţat de la el şi învăţăm puterea de a ierta este unul din secretele longivităţii, iertarea şi dragostea, iubirea”, spune nepoata sa, Mihaela Tomaziu Todosia.
Anul trecut, preşedintele României i-a oferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră a început în 1949, mulţi dintre lucrători fiind deţinuţi politic. Şantierul este considerat un uriaş lagăr de exterminare, organizat în 14 colonii. Nu se ştie nici astăzi câţi dintre deţinuţii politic au murit la realizarea Canalului, inaugurat cu fast în 1984.