Eduard Plugariu, mutat cu familia în Spania de mai bine de 20 de ani, a fost la un pas de moarte, după ce mașina în care se afla alături de soția sa a fost înghițită de ape, în timpul inundațiilor din regiunea Valencia. Bărbatul a povestit pentru Digi 24 că amândoi au reușit să se salveze după ce s-a urcat pe remorca unui TIR. În jurul lui, „camioane de 30 de tone au fost luate de viitură ca într-un film de groază”. Redăm mai jos mărturia sa cutremurătoare.
„A fost ceva ce nu am mai trăit niciodată. Apa creștea și a venit cu viteză, ne-a luat pe sus și mașinile, ne-a izbit de camioanele care erau parcate. Când s-a inundat mașina, am reușit să ieșim pe geam, cu toate că se oprise motorul, nu puteam să deschidem portierele din cauza presiunii apei, geamurile nu se închideau pentru că, probabil, era afectat sistemul electric.
Am ieșit pe geam, am tras-o pe soția mea afară, ne-am urcat pe o mașină care era înfiptă într-o remorcă, dar apa a trecut peste capota mașinii și ne-a ajuns la picioare. Ne-am dat seama că o să urce mai mult. Erau niște tineri urcați pe o remorcă și am strigat la ei să ne ajute, vântul era din ce în ce mai tare. Am ajutat-o pe soția mea să urce pe remorcă. Eram deja epuizat, dar băiatul m-a ajutat mult și am reușit să urcăm deasupra remorcii de tir și ne-am ținut de crengile unui copac.
Eram toți patru uniți de brațe. Ne-am ținut de crengile unui copac să nu ne ia vântul și ne-am rugat să nu se deplaseze remorca aia, pentru că tirurile au început să se miște.
Remorci s-au ciocnit de camionul unde eram noi urcați, tiruri care erau în coloană să poată să iasă din poligon au început să deplaseze câte 50-100 de metri, nu am văzut niciodată așa ceva, tiruri de câte 20-30 de tone. A fost groznic.
Era beznă la ora 18.00. S-a luat curentul, lumina stradală. A fost ceva de groază, un coșmar. Noi am stat deasupra remorcii vreo trei ore. Când s-a potolit un pic vântul, șoferul de tir a ieșit, a făcut lumină și am reușit să coborâm în cabina lui pe geam. Am stat să ne încălzim că intram în hipotermie pentru că era frig afară, eram uzi, ne-am scos hainele ca să putem să urcăm mai ușor pe remorcă. Era nămolul pe stradă până la genunchi.
Sunt mulți care nu au mai reușit să coboare din mașini, sunt victime multe. În timp ce încercam să ne urcăm pe remorcă, mașinile care veneau plutind cu viteză ne-au lovit. Pe soție a lovit-o în spate și a prins-o între mașină și remorcă.”
„Nu am văzut niciodată în viața mea atâta forță să miște tiruri de 20,30 de tone. Ajunsesem să nu mai văd soluții, mi-era frică pentru soția mea, fiindcă nu știe să înoate foarte bine. S-a speriat, nu știam cum să o scot din stare. A fost un coșmar din care voiam să ne trezim, dar, de fapt, asta era realitatea.
Pare un film de groază, e de neînchipuit. Sunt claie peste grămadă mașini ca și cum ar fi un joc, un lego. Străzile sunt pline de gunoaie, de mâl, de ape. Ne-a făcut să punem în valoare mai mult viața”.
