Ziua verdictului pentru Liviu Dragnea. Cum a evoluat dosarul „Referendumul”

Foto: Facebook / Liviu Dragnea

La data comiterii infracţiunilor de comiterea cărora l-au acuzat procurorii, Liviu Dragnea era secretarul general al PSD, detaliu esenţial din perspectiva evoluţiei politice a baronului de Teleorman. Pentru un politician, perioada cuprinsă între începerea anchetei DNA şi pronunţarea unei sentinţe definitive trece, în teorie, drept una dezastruoasă. Prejudiciile de imagine se contabilizează atât la politician, cât şi la partid.

Pentru Liviu Dragnea, însă, lucrurile au stat tocmai pe dos – de la secretar general a ajuns preşedintele formaţiunii. Nu dintr-o dată, ci gradual. La Comitetul Naţional Executiv din 22 iulie 2015, Dragnea este ales preşedinte interimar al PSD, iar nici trei luni mai târziu, în 11 octombrie 2015, devine, în lipsa unui contracandidat, preşedintele plin al partidului. Ascensiunea lui Dragnea nu doar că are loc după ce, în prealabil, fusese pus sub urmărire penală şi după ce fusese trimis în judecată, ci chiar la scurtă vreme după ce instanţa de fond l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare.

Victor Ponta, chemat să depună mărturie

Din perspectivă judiciară, reperele majore ale dosarului Referendumului pot fi grupate astfel: momentele-cheie, acuzaţiile aduse, mărturiile date în faţa anchetatorilor şi a instanţei.

MOMENTELE-CHEIE. În 6 septembrie 2012, DNA anunţă începerea urmăririi penale împotriva lui Liviu Dragnea, iar o lună mai târziu, în 9 octombrie, procurorii încep urmărirea penală şi faţă de alte 67 de persoane, 49 dintre acestea fiind preşedinţi de secţii de votare din judeţele Teleorman, Vrancea, Gorj, ceilalţi 18 având la data referendumului din 29 iulie 2012 calitatea de observatori sau membri de partid.

La 13 octombrie 2013, Liviu Dragnea este trimis în judecată, iar dată fiind calitatea sa de deputat, dosarul care-l vizează ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe 5 februarie 2015, în cadrul unuia dintre termenele de judecată, avocatul lui Dragnea solicită instanţei audierea premierului Victor Ponta, şeful pe linie de partid al baronului de Teleorman, la momentul referendumului.

Audierea are loc la termenul din 11 martie 2015. „Cunoşteam aplicaţia şi funcţionarea, cu sms-uri de la reprezentanţii noşti în secţii şi date încărcate în soft”, arată cu această ocazie fostul premier. „Nu, nu-mi amintesc decât faptul că am cerut ca fiecare strategie locală să se facă cu respectarea legii”, a răspuns, în schimb, atunci când a fost întrebat dacă ştia de organizarea tombolelor pentru atragerea votanţilor, adăugând: „De tombole nu ştiu. Ştiu doar de mitinguri şi acţiuni de promovare pentru a se vota "Da" la referendum. Posibil să fie o decizie la nivel local”.

În 15 mai 2015, Liviu Dragnea este condamnat la un an de închisoare cu suspendare.

A construit un „sistem naţional de influenţă” 

ACUZAŢIILE. Procurorii DNA îl acuză pe Liviu Dragnea de următoarele:

- folosirea influenţei sau a autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.
- asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
- instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului electoral al secţiei de votare ori de către alte persoane.
- instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase pentru a determina alegătorul să voteze.

În esenţă, anchetatorii îl acuză pe Dragnea că a pus la punct un „sistem naţional de influenţă” pentru fraudarea referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. DNA arată că metodele au variat, de la votul multiplu, la turismul electoral şi până la falsificarea semnăturilor. De exemplu, cu privire la acest ultim aspect, mai mulţi martori au declarat în faţa instanţei că, deşi au votat o singură dată, semnăturile lor au apărut pe mai multe buletine.

Baronului de la Teleorman i se impută faptul că „sistemul naţional de influenţă” pe care l-a constituit avea ca scop determinarea autorităţilor publice din teritoriu şi de la centru, controlate de PSD, să pună presiune pe şefii birourilor electorale, pe şefii şi pe membrii secţiilor de votare pentru falsificarea de semnături, folosirea ilegală a urnei mobile sau introducerea mai multor buletine de vot. Scopul: creşterea artificială a prezenţei la vot.

În 29 iulie 2012, pentru PSD şi Liviu Dragnea miza centrală era aceea de a obţine o prezenţă la vot de 60%, astfel încât validarea scrutinului să nu fie pusă în cumpănă.

Pentru că, spre deosebire de alegerile pentru primari sau parlamentari, referendumul trebuia înainte de toate, potrivit legislaţiei din 2012, să înregistreze o prezenţă la vot de 50% plus unu, indiferent de scorul obţinut pentru „Da” sau „Nu”. Context în care, lăsând la o parte infracţiuni precum falsificarea unor semnături sau altele de acest gen, însăşi scoaterea la vot a oamenilor poate fi interpretată drept influenţare a rezultatului, deci a procesului electoral. Orice presiune exercitată în ziua votului, pe alegător, este interzisă de lege.

Cum s-a derulat, practic, influenţarea alegătorilor? Potrivit DNA, un anumit număr de persoane din sfera PSD a putut obţine informaţii în timp real, graţie unui program informatic, despre numărul de votanţi şi despre cum s-a votat în secţii.

Existau coordonatori, mai arată procurorii, care puteau identifica secţiile în care lucrurile mergeau prost din punct de vedere al prezenţei la vot, putând astfel să dea indicaţiile necesare celor din teren. Programul le oferea coordonatorilor două servicii-cheie: informaţii din oră în oră şi comunicarea cu cei cărora le dădeau ordine pentru a rectificat situaţia în secţii.

Semnătura şi tombola

De-a lungul timpului, Dragnea a respins în repetate rânduri acuzaţiile care i se aduc. Printre ele, şi transmiterea unei adrese în teritoriu, către organizaţiile judeţene ale PSD. Liviu Dragnea era la vremea respectivă secretarul general al partidului, iar prin adresa cu pricina li se cerea filialelor să organizeze tombole cu premii pentru stimularea alegătorilor să meargă la vot. Potrivit DNA, ulterior s-a decis trimiterea unei noi hârtii care să o anuleze pe precedenta.

Liderul PSD susţine, însă, că nu a semnat prima adresă, dând vina pe tinerii cu care partidul a lucrat în campanie. „Am avut o discuţie cu mai mulţi membri din staff-ul de campanie. Concluzia a fost că tineri voluntari, care au lucrat în sediul de campanie şi care veneau cu tot felul de idei, ar fi conceput şi trimis adresa. La întrebarea mea cum au avut acces la sistemul informatic şi cum au trimis adresa cu semnătura mea scanată pe ea, au răspuns că sistemul informatic era accesibil multora din sediul de campanie. Nu era un sistem informatic cu protecţie foarte mare. Recunosc că nu am dat atunci multă importanţă acestui fapt. A doua zi, am anulat acea adresă, gândindu-mă că nu poate avea efecte. Orice eventuală greşeală a fost reparată”, a explicat Dragnea, în noiembrie anul trecut.

„După ce s-a declanşat ancheta la DNA, care a dus la acest proces, mi-ar fi fost imposibil să cred că cineva va mai recunoaşte sau îşi va aminti ca a expediat acea adresă”, a mai afirmat liderul PSD.

„Nu ştiu cine a semnat în locul meu”

MARTORI. De-a lungul procesului, mai mulţi martori au arătat că votul lor din 29 iulie a fost fraudat. Prezentăm mai jos câteva din declaraţiile date în faţa instanţei de aceşti oameni.
* „Mi-au fost prezentate două liste, dar doar pe una era semnătură mea. Semnătura de pe a doua listă, unde apărea din nou numele meu, nu-mi aparţinea. Am precizat procurorului că am votat o singură dată.” – Elena Ştefănescu, Alexandria

* „În perioada respectivă, am venit în Bucureşti să o ajut pe sora mea, care avea un copil mic de crescut. La secţia de poliţie mi-au prezentat o listă de votare din satul Poiana, ocazie cu care am constatat că apărea o semnătură care nu-mi aparţinea. În Bucureşti am votat pe o listă suplimentară.” - Corina Chivu

* „La sediul poliţiei din Ciuperceni mi-a fost prezentată lista permenentă de votare şi apărea numele meu. Nu am votat eu. Nu pot preciza cine mi-a falsificat semnătura. Despre soacra mea, Miu Ioana, ştiu că nici aceasta nu a votat, deşi apărea semnătura ei pe listă. Amândouă am stat acasă în acea zi, am fost în imposibilitate de a merge la vot.” – Ionica Miu

* „În ziua respectivă, întrucât secţia de votare de la Şcoala Mare era situată în drumul meu spre casă, am apreciat că se impune să-mi exercit dreptul de vot pe lista suplimentară. Ulterior referendumului, am fost la parchet şi am putut constata că pe lista electorală permanentă de la Căminul Cultural era trecut numele meu şi o semnătură care nu-mi aparţinea, lucru pe care l-am adus la cunoştinţa procurorului. Dreptul de vot mi l-am exercitat doar la Şcoala Mare, pe lista suplimentară.” - Costina Andrei

* „La parchetul din Roşiorii de Vede mi-a fost prezentată lista electorală permanentă a secţiei de votare de care eu aparţineam. Pe acea listă am văzut indicat numele meu, dar semnătura nu-mi aparţinea. Nu ştiu cine a făcut semnătura mea.” - Alexandru Robert Savinel

* „La secţia de poliţie le-am spus că eu nu am votat, le-am arătat şi cartea de identitate, nu era nicio ştampilă pe ea. Mi-au arătat o listă electorală pe care era numele meu şi o semnătură, dar le-am spus că semnătura nu-mi aparţine şi că nu ştiu cine a făcut-o.” - Alexandra Gavanescu

* „La solicitarea instanţei, am dat cartea de identitate instanţei, unde apare ştampila 'Votat'. Menţionez că la acea vreme nu am dat cartea de identitate altei persoane, nici nu mi-am pierdut cartea de identitate, dar nici nu pot da o explicaţie plauzibilă de ce ştampila de vot apare pe cartea mea de identitate (...) Precizez încă o dată că este reală susţinerea mea, în sensul că nu mi-am exercitat dreptul la vot. Nu pot da nicio explicaţie a faptului că autocolantul demonstrează că aş fi fost prezent la vot.” - Nicu Balauru

* „Nimeni nu s-a prezentat la domiciliul meu.” - Teodora Dobre (numele femeii apare însă pe o listă de votare suplimentară la Ţigăneşti)

* „Nu ştiu cine a semnat în locul meu, nu am dat cartea de identitate altei persoane pentru a vota în locul meu.” - Ileana Droc

* „Nici aici nu am votat. Ulterior referendumului, la sediul Poliţiei din Bragadiru mi s-a arătat o listă pe care mi-am văzut numele şi o semnătură care nu-mi aparţinea. Nu ştiu cine a făcut acea semnătura, nu am dat cartea mea de identitate unei alte persoane pentru a exercita în numele meu dreptul la vot.” - Marius Adrian Bazavan