Motivare CCR: Relaxarea regimului liberării condiţionate deturnează scopul pedepsei şi contravine politicii penale a statului

Data publicării: 06.02.2019 17:26

Relaxarea regimului liberării condiţionate prin reducerea fracţiilor obligatorii din durata pedepsei aplicate deturnează finalitatea şi scopul pedepsei şi contravine politicii penale a statului, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a României a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

inchisoare1 shutterstock — Foto: Shutterstock

„Astfel, ori de câte ori reglementarea în vigoare prevede o fracţie de executat de minim trei pătrimi, noua reglementare impune două treimi, în loc de două treimi impune jumătate, în loc de jumătate impune o treime sau în loc de o treime prevede o pătrime. Rezultă, aşadar, că legiuitorul a redus sensibil fracţiile care trebuie executate din durata pedepselor pentru ca, în speţă, condamnatul să aibă vocaţie la acordarea măsurii de liberare condiţionată. Deşi legiuitorul are competenţa de a structura condiţiile liberării condiţionate, acesta trebuie însă să ţină cont de politica sa penală, astfel cum a fost configurată la adoptarea Codului penal”, se precizează în motivare.

Curtea constată că noua soluţie legislativă reduce fracţiile de pedeapsă de executat, pentru ca un condamnat să aibă vocaţie la liberare condiţionată, sub cele prevăzute în vechea reglementare din 1969, iar în privinţa condamnaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani s-a revenit la fracţiile de pedeapsă din vechea reglementare.

„Însă ceea ce îi scapă legiuitorului este faptul că, faţă de vechea reglementare, maximul special al pedepselor este mult diminuat, astfel că şi pedepsele aplicate sunt mai mici. Or, a reduce atât maximul special al pedepselor, cât şi fracţiile care se raportează la acestea relevă o lipsă a unei atitudini raţionale a legiuitorului faţă de fenomenul infracţional şi o slăbire, fără precedent, a rolului sancţionator al hotărârii judecătoreşti de condamnare. Se încurajează, astfel, săvârşirea de infracţiuni, având în vedere regimul extrem de favorabil al liberării condiţionate”, precizează CCR.

În opinia judecătorilor constituţionali, o asemenea măsură deturnează finalitatea şi scopul pedepsei, precum şi vocaţia la liberare condiţionată, rolul punitiv al justiţiei penale fiind zădărnicit din moment ce executarea în integralitate a pedepsei devine excepţia, iar vocaţia liberării condiţionate devine regula.

„Prin limitarea minimă a libertăţii individuale a condamnatului, ipoteză care determină mari semne de întrebare cu privire la îndreptarea acestuia, se încalcă exigenţele statului de drept, fiind eliminată, până la urmă, o garanţie care asigura protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celorlalte persoane. Mai mult, este afectată autoritatea puterii judecătoreşti, în sensul că Parlamentul zădărniceşte actul prin care aceasta se exprimă, respectiv hotărârea judecătorească”, se menţionează în motivare.

CCR a admis parţial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracţiunilor de abuz în serviciu şi trafic de influenţă sunt neconstituţionale şi au respins contestaţiile cu privire la abrogarea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.