Dosarul Revoluției | Iliescu a contribuit la instaurarea unei psihoze teroriste

Procurorii militari care au întocmit rechizitoriul în dosarul "Revoluţiei" susţin că, începând cu 22 decembrie 1989, la nivelul întregii ţări, a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare - dezinformare şi diversiune - care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului, aceasta fiind principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti. 

Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste. 

Anchetatorii mai spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la peste 1.000 de decese ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forţele armate folosind 12.600.000 de cartuşe. 

"Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18:30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu", se arată în rechizitoriul trimis în instanţă, citat de Agerpres. 

În opinia procurorilor militari, întreaga populaţie a României a fost supusă în timpul Revoluţiei, în mod deliberat şi profesionist, la o amplă inducere în eroare. 

"Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului preşedinte. Psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării - TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar şi militarii, pe întregul teritoriu al României. În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale. Se mai poate observa că scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu). (...) Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN", susţin procurorii. 

Astfel, la ora 19,30, la TVR, Ion Iliescu a afirmat în direct: "Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă. (...) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă. Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolţite care loveşte până şi înainte de moarte (...) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională. (...) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (...) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage. (...) Trebuie lichidat acest nucleu de sinucigaşi. (...) În sediu se află generalul Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia. (...) Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul Palatului, ca să poată pătrunde armata. (...) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigaşi şi de terorişti", potrivit rechizitoriului. 

Procurorii spun că nu există nicio probă că militari din fosta Securitate i-au atacat pe revoluţionarii din faţa CC al PCR sau pe cei aflaţi în sediu. 

"Întreaga conducere a DSS şi toate cadrele militare ale Direcţiei a V-a şi USLA au permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC, contrar ordinelor exprese ale comandantului suprem Nicolae Ceauşescu, deşi aveau capacitatea să nu o facă. Tot conducerea DSS a decis abandonarea preşedintelui Nicolae Ceauşescu astfel încât acesta a rămas singur, fără protecţie şi astfel a fost privat de libertate în incinta UM Târgovişte, iar apoi executat. În momentele apariţiei televizate, Ion Iliescu cunoştea că generalul Iulian Vlad - şeful DSS s-a alăturat Revoluţiei. Totodată, şeful Direcţiei I din DSS îşi declarase deja ataşamentul faţă de noua putere", se precizează în rechizitoriu. 

Anchetatorii mai arată că primele victime prin împuşcare au apărut în Capitală în cursul zilei de 22 decembrie 1989, după ce psihoza teroristă a început să se instaleze. 

"Prin această apariţie televizată, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea psihozei terorist-securiste, dezinformând opinia publică prin întregul său discurs. A fost, practic, o succesiune de dezinformări, în condiţiile în care prin dezinformare şi diversiune a fost indusă psihoza teroristă, cauza principală a multiplelor decese şi răniri de persoane, după 22 decembrie 1989", spun procurorii. 

Într-o altă intervenţie de la TVR, din ziua de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu reia tema teroriştilor, a unor indivizi fanatizaţi, "care acţionează cu o cruzime fără precedent, trăgând în locuinţe, în cetăţeni, provocând victime în rândul militarilor". 

"Focul fratricid (existent la scară largă atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe ale ţării), tragerile haotice, consumul uriaş de muniţie au fost efecte directe ale instaurării psihozei teroriste. Cercetările au relevat că în perioada Revoluţiei din decembrie 1989 forţele armate ale României au tras aproximativ 12.600.000 de cartuşe! Totodată, în intervalul de timp 22 - 25 decembrie 1989, s-au executat 52 de ieşiri cu avioanele de vânătoare, 26 de ieşiri cu elicopterele militare, aparate militare de zbor care au deschis focul cu mitralierele de bord şi rachete. De la sol au fost lansate 53 de rachete antiaeriene, de diverse tipuri. Acest consum uriaş de muniţie, într-un interval de 6 zile, denotă efectele profunde şi generalizate ale psihozei teroriste ce a existat în timpul Revoluţiei, ca urmare a dezinformării şi diversiunii. În acelaşi timp, un asemenea consum de muniţie demonstrează inclusiv intenţia diversionistă venită de la structura de comandă a MApN. Prin această canonadă, populaţia României a fost manipulată pentru a i se inocula că între cele două pretinse tabere se desfăşoară un adevărat război. Există martori, foşti militari, care au afirmat că un asemenea consum de muniţie este mai degrabă specific unui război, purtat la scară largă, cu un inamic străin, bine determinat", se menţionează în rechizitoriu. 

Din probele de la dosar, rezultă că, în intervalul 16 - 27 decembrie 1989, au decedat 1.006 persoane, din care doar 153 până la 22 decembrie 1989. 

În acelaşi interval, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989, iar 2.157 după 22 decembrie 1989. 

Procurorii mai acuză faptul că, în jurul obiectivelor civile şi militare de interes major aflate în Bucureşti şi în marile oraşe, au fost cantonate treptat forţe militare excesiv de numeroase şi total eterogene, iar masarea acestor forţe în perimetre reduse s-a făcut fără asigurarea unei comunicări eficiente între efectivele militare, astfel încât, de cele mai multe ori, acestea nu se cunoşteau între ele şi nici măcar nu cunoşteau cu claritate propriile misiuni în care au fost angrenate. 

În plus, în Bucureşti, au desfăşurat acţiuni de luptă, concomitent, 11.032 de militari, cu 166 de tancuri şi 108 TAB-uri, deşi Armata Română nu avea la nivelul anului 1989 prevăzută posibilitatea ca tancurile proprii să fie implicate în lupta de gherilă urbană, militarii tanchişti nefiind instruiţi să lupte în mediul urban împotriva unor formaţiuni special pregătite pentru diversiune urbană, mai arată procurorii.