Cercetările privind crimele Revoluției din 1989 sunt încetinite de un blocaj juridico-legal. Soarta fostului Institut al Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) va fi decisă pe 24 septembrie, când CCR va spune dacă dă curs legii prin care Senatul respinge desființarea instituției sau dacă OUG-ul prin care i-a fost încetată activitatea rămâne în vigoare. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICMER), care ar trebui să preia arhiva, spune că IRRD refuză să dea semnătura de predare-primire, însă Gelu Voican Voiculescu, care a fost la conducerea instituției alături de Ion Iliescu, încă speră că Institutul Revoluției va avea câștig de cauză și va recupera bugetul pierdut pe 2020.
După ce a fost desființat de Guvern prin Ordonanță de Urgență în decembrie 2019, Institutul Revoluției trebuia să predea patrimoniul și arhiva sa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, aflat în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului.
IICMER anunțase la începutul anului că urma să înființeze o Direcție specială pentru studierea faptelor din decembrie 1989 pe baza documentației strânse de IRRD, însă, în iunie, Senatul a respins, decizional, OUG de desființare a Institutului condus de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu.
CCR va judeca pe 24 septembrie legea care respinge desființarea IRRD
Guvernul a contestat la Curtea Constituțională legea de respingere a desființării IRRD, argumentând că a fost încălcat principiul bicameralismului parlamentar.
„Forma adoptată tacit de Camera de reflecţie prevedea aprobarea OUG 91/2019. Ulterior, însă, în Camera Decizională (Senat), forma legii a fost modificată total, dispunându-se respingerea ordonanţei de urgenţă supusă aprobării. (...) Cele două forme constituie, practic, două legi diferite, diametral opuse, aceasta fiind o situaţie tipică în care o singură Cameră a Parlamentului a legiferat”, se arată în sesizarea Executivului, citată de Mediafax.
Judecătorii CCR se reunesc în ședință pe 24 septembrie pentru a dezbate sesizarea depusă de Guvern.
Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului nu poate începe lucrările la dosarul Revoluției
Președintele IICMER, Alexandra Toader, susține că, potrivit legii, fostul Institut al Revoluției ar fi trebuit să predea patrimoniul și documentele sale cercetătorilor crimelor comunismului.
„Intenția noastră a fost să începem investigațiile odată ce patrimoniul fostului Institut al Revoluției din decembrie 1989 ar fi revenit la IICMER. În momentul de față nu a fost parafat acel document, deci actul de predare-primire încă nu a fost semnat și am amânat acest proiect.
În momentul în care vom obține patrimoniul vom încerca să creăm o secție specială, o direcție care să se ocupe în principal de evenimentele petrecute în decembrie 1989 în care să implicăm 4-5 specialiști în domeniu.
Protocolul de predare-primire se semnează, conform HG 83/2020 între fostul IRRD, IICCMER și Secretaratul General al Guvernului, pe baza situațiilor financiare ale IRRD de la finalul anului 2019. Problema este că reprezentanții fostului Institut nu pun la dispoziție astfel de informații și nici nu doresc să se considere parte semnatară. Ei refuză, fără un temei legal, să predea acele documente”, a declarat aceasta pentru Digi24.ro.
Guvernul argumentează decizia de a desfiinţa IRR prin faptul că "activitatea institutului s-a dovedit irelevantă în raport cu sumele cheltuite de la bugetul de stat", că instituţia reprezenta "o platformă politică şi, în pofida enunţării veniturile proprii ca sursă de finanţare, IRR a fost finanţat aproape în totalitate de la bugetul de stat" şi că scopul real al IRR vizează "asigurarea unor poziţii publice finanţate din fonduri publice pentru interese personale, IRR neprezentând o conduită adecvată statutului de instituţie publică pe care îl deţine în relaţia cu cetăţenii", potrivit Agerpres.
"În raport cu obiectul de activitate enunţat în cuprinsul Legii de funcţionare a IRR, se poate constata în mod obiectiv faptul că acesta nu a reprezentat în mod real un deziderat al instituţiei. În fapt, evenimentele organizate de IRR au vizat propagarea în spaţiul public a unor interpretări asupra Revoluţiei Române din 1989 menite să se contrapună cercetărilor aflate în curs de stabilire de organele de anchetă în «Dosarul Revoluţiei»", se arată în expunerea de motive a Ordonanţei de Urgență.
Fostul Institut al lui Ion Iliescu speră că va primi din nou buget pe 2020
Fostul director general al IRRD, Gelu Voican Vioculescu, a afirmat, pentru Digi24.ro, că așteaptă decizia CCR pentru a putea fi reînființată și rebugetată instituția.
Însă, potrivit acestuia, documentația Institutului Revoluției, care a fost înființat în 2004, „nu este foarte solidă”.
„Ea este în biblioteca Institutului și sunt diverse materiale pe care istoricii cercetătoi le-au adunat și le-au folosit în lucrările care s-au tipărit. Institutul a scos 87 de cărți. În asta constă documentația. Erau doar 7-8 istorici. A scos o revistă lunară, pe urmă bilunară, caietele Revoluției și o perioadă de timp o revistă academică care apărea de două ori pe an”, a adăugat Gelu Voican Voiculescu.
Acesta s-a aflat la conducerea instituției din aprilie 2018.
Și fostul director științific al Institutului Revoluției, Constantin Corneanu, speră ca bugetul instituției pe 2020 să fie înapoiat până la 31 decembrie.
„Rămâne ca bugetul pe 2020 să fie reînapoiat, dacă lucrurile se întâmplă până la 31 decembrie și de aici o sumă întreagă de discuții legate de plata salariilor celor care au fost dați afară abuziv”, a spus Corneanu, pentru Digi24.ro.
Directorul științific al IRRD: Nu ne-au fost predate documente originale sau copii xerox din partea SRI, MApN, SIE
El a afirmat că principala activitate a cercetătorilor IRRD a fost studierea mărturiilor și evenimentelor povestite în cărți și interviuri audio-video date de persoane despre evenimentele de înainte și din timpul lunii decembrie 1989, din toată țara.
„Institutul a început să lucreze pe la jumătatea anului 2005. Acolo au fost angajați cu cărți de muncă, contracte de colaborare o sumă întreagă de istorici, figuri reprezentative ale istoriografiei naționale, care au analizat o serie întreagă de cărți. Sunt cărți de autor, monografii, volume de documente, volume colective, care formează obiectul de cercetare științifică a istoriei Revoluției Române, inclusiv perioada de preînceput a Revoluției, anii ‘87, ‘88 și puțin după 1990.
În ceea ce privește arhiva IRR, acolo se află cărți care au fost achiziționate de-a lungul celor aproape 15 ani de existență. Există o serie de benzi audio-video în sensul de interviuri făcute cu participanți la Revoluție și care au fost valorificate sau nu, în sensul că au fost redate în Caietele Revoluției sau în alte cărți; și materiale de arhivă atât cât am putut noi strânge dintre documentele originale ale anului 1989”, a precizat Constantin Corneanu.
Coordonatorul cercetărilor privind Revoluția spune că Institutul nu a preluat documente de la instituțiile cheie implicate în acele evenimente, dar a încercat să obțină accesul la informații.
„Documentele nu au fost preluate de la instituții. Aici este o mare confuzie. Toate instituțiile oficiale ale statului român, SRI, cu documentarea vechii Securități, Ministerul Apărării Naționale, SIE și toate celelalte instituții ale statului din 1989, continuate după 1989 sub diferite denumiri nu au predat niciodată nimic IRR și toate au fost predate ca documente originale ale anului 1989 către comisiile parlamentare care au anchetat Revoluția Română. Noi am cumpărat de la MapN câteva stenograme ale Comitetului Politic Executiv. Deci nu ne-au fost predate documente originale sau copii xerox din partea acestor instituții. Documentele de la cele două comisii parlamentare, ale lui Sergiu Nicolaescu și Valentin Gabrielescu se află în arhiva Senatului României, unde noi în ulimul timp nu am avut acces ca istorici, deoarece ele sunt secretizate și trebuie să ai ORNISS”, a explicat istoricul.
Corneanu a mai spus că documentele IRR sunt originale, „în sensul că dacă un cetățean a scris o proclamație și a vorbit-o undeva la balcon și are documentul olograf de atunci, este un document original”.
„Mi-l dă mie, îl arhivez și devine un document original pe care mi-l contestă oricine. Documentele originale ale Securității, Miliției și Armatei nu aveau cum să fie predate unei instituții care nu exista în 1990.
Când spun documente originale, mă refer la un caiet de însemnări al lui Ion Vasilescu, care a lucrat la CG PCR, care are un certificat de revoluționar care confirmă faptul că a fost acolo, deci nu mă minte. În momentul în care acel caiet de însemnări, document, intră la mine în arhivă, eu pot să mă bazez în cercetarea științifică pe el sau nu. Super documentele nu au cum să existe acolo”, a mai spus fostul cercetător-șef.
Constantin Corneanu a afirmat că IRRD a făcut cereri la instituțiile statului, precum SRI, MapN, pentru a avea acces la informații din 1989, însă nu le-a obținut.
„Există o corespondență între instituția noastră la nivel de 2012-2013 și alte instituții ale statului, gen SRI, MapN sau SIE, dar este în arhiva curentă, care este blocată din cauza acestei situații juridice. Acolo veți vedea că există și cererea noastră de a ni se prezenta și nouă documente în copie xerox sau, de exemplu, ceea ce domnul Mărieș a obținut de la STS să avem și noi acces la ele și ni s-a spus că «nu» sau nu ni s-a răspuns. Singurii care au fost foarte corecți au fost cei de la Penitenciarul Jilava, care ne-au permis accesul la lista celor care au fost arestați în noaptea de 21 decembrie 1989 și duși la Jilava și trecut în caietul de arestați”, conform cercetătorului.
„Pentru un istoric care face o cercetare pe acest subiect ar putea să fie extrem de important ce spunea Ion Iliescu în 2013”
De asemenea, el spune că inclusiv declarațiile lui Ion Iliescu sau Gelu Voican Voiculescu din ultimii ani sunt relevante, pentru a testa coerența informațiilor privind evenimentele și crimele din 1989.
„Arhiva asta pe care se bate multă lume nu este foarte consistentă decât prin interviurile video-audio cu cei care au participat la Revoluție în 1989 și care n-au fost publicate multe dintre ele și care, pentru un istoric care face o cercetare pe acest subiect și peste un an și peste 10, 50 de ani ar putea să fie extrem de important ce spunea, să zicem, Ion Iliescu în 2013 despre subiectul acesta, în 2007, 2009, 2015, 2014, sau ce spunea Gelu Voican Voiculescu în 2010 în raport cu ce spunea în 1992 sau ‘90, ‘91, ‘97. Așa poți să-ți dai seama dacă lumea a rămas coerentă și constantă în discurs sau și-a pregătit discursul în funcție de cărțile pe care le-a citit în ultimii 30 de ani”, a spus el.
Gelu Voican Voiculescu este cel care ar trebuie să semneze documentul de predare-primire a documentației către IICMER.
„Dânsul nu poate semna, din păcate, un act de predare-primire a unei instituții care este reînființată prin voința Parlamentului și este contestată de voința Guvernului. Este un fel de stand-by. În clipa în care CCR hotârăște că Guvernul are dreptate, președintele Iohannis nu poate promulga legea de reînființare a IRR, și atunci intră în vigoare OUG prin care directorul general al instituției trebuie să predea pe semnătură patrimoniul”, a declarat Corneanu.
