Curtea Constituțională și-a motivat vineri decizia de la începutul lunii aprilie prin care a statuat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie motivată în fapt şi în drept la data pronunţării, precizând că redactarea acesteia ulterior deciziei lipseşte persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil.
CCR a publicat, vineri, motivarea deciziei de la începutul lunii aprilie prin care a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală privind motivarea hotărârilor judecătoreşti.
„Curtea reţine că motivarea hotărârilor judecătoreşti îndeplineşte câteva funcţii importante: reprezintă un mecanism de control al instanţei, care trebuie să demonstreze că hotărârea sa este legală, dreaptă şi corectă, în fapt şi în drept, reprezintă o înscriere oficială a argumentelor în favoarea soluţiei, inspiră un sentiment de încredere socială şi constituie un control democratic al administrării justiţiei, întăreşte principiul autorităţii de lucru judecat şi al prezumţiei de nevinovăţie, reprezintă temeiul executării hotărârii judecătoreşti, precum şi al contestării acesteia la o instanţă superioară”, se precizează în document, potrivit Agerpres.
Cu alte cuvinte, spun judecătorii constituţionali, motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătoreşti este relevantă în sensul că permite inculpatului să îşi exercite în mod util dreptul de a formula o cale de atac şi, de asemenea, este importantă într-un sens mai general, în măsura în care ea asigură buna administrare a justiţiei şi previne cazurile de arbitrar.
„Obligaţia de motivare contribuie, de asemenea, la obţinerea încrederii publicului şi a inculpatului în decizia la care s-a ajuns şi permite identificarea unei posibile părtiniri din partea judecătorului şi remedierea acesteia”, mai arată CCR
„Prin urmare, Curtea constată că redactarea hotărârii judecătoreşti prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată, respectiv a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa se pronunţă asupra apelului (motivarea în fapt şi în drept) ulterior pronunţării minutei (soluţiei) dispuse în cauză, 'în cel mult 30 de zile de la pronunţare' sau după un interval de timp ce poate depăşi cu mult termenul menţionat, este aptă să lipsească persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive anterior motivării în fapt şi în drept a acesteia este contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la libertatea individuală şi siguranţa persoanei şi celor care consacră demnitatea umană şi dreptatea, ca valori supreme în statul de drept”, precizează instanţa constituţională.
Curtea mai spune că, deşi motivarea hotărârii judecătoreşti constituie o veritabilă garanţie a procesului echitabil şi înfăptuirii justiţiei, reglementarea redactării sale ulterior pronunţării soluţiei „în cel mult 30 de zile de la pronunţare” (termen considerat a fi de recomandare) ori la o altă dată neprecizată „transformă acest act procesual într-o sancţiune pentru inculpat”, care, într-o atare situaţie, este obligat să aştepte un termen nedeterminat redactarea şi comunicarea hotărârii (deciziei) motivate pentru a-şi exercita dreptul la formularea căilor de atac extraordinare.
Mai mult, se arată în motivare, Curtea reţine că dreptul la formularea căilor de atac extraordinare devine „iluzoriu” în condiţiile în care, în intervalul scurs între momentul pronunţării hotărârii şi data motivării şi comunicării acesteia, există posibilitatea ca persoana condamnată să execute o mare parte din pedeapsă sau chiar pedeapsa, în integralitatea ei.
Senatul a modificat deja legea. Camera Deputaților e for decizional
Senatul a votat marţi, în calitate de prim for legislativ sesizat, propunerea de modificare a Codului de procedură penală în acord cu decizia Curţii Constituţionale potrivit căreia hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată la data pronunţării.
Propunerea legislativă, care a intrat pe 28 aprilie în circuitul parlamentar, este iniţiată de senatorii Anca Dragu (USR PLUS), Alina Gorghiu şi Iulia Scântei (PNL) şi deputatul Ioan Cupşa (PNL).
Plenul şi-a însuşit raportul de admitere cu amendamente adoptat săptămâna trecută de Comisia juridică, astfel că, de la încheierea procesului, judecătorii au la dispoziţie, în cazuri excepţionale, maximum 120 de zile (faţă de 90 de zile cât prevedea propunerea legislativă în forma iniţiatorilor sau 30 de zile - forma în vigoare a Cpp) pentru pronunţarea sentinţei şi motivarea hotărârii lor.
„Deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut, instanţa poate amâna succesiv pronunţarea, fiecare amânare neputând depăşi 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor”, prevede amendamentul Comisiei juridice însuşit de plen.
Legea în vigoare prevede un prim termen de 15 zile cu prelungire de încă 15 zile, iar proiectul USR PLUS propunea un termen iniţial de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în două etape, până la 90 de zile.
Prin propunerea legislativă au fost reglementate şi situaţiile în care judecători, membri ai completului, sunt împiedicaţi, de exemplu, prin pensionare, să semneze motivarea hotărârii.
„Dacă vreunul dintre membrii completului de judecată este împiedicat să semneze, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei”, stipulează propunerea legislativă.
Social-democratul Robert Cazanciuc a susţinut că prin adoptarea „în grabă” a proiectului, înainte de motivarea deciziei din 7 aprilie de către CCR, „Senatul este inutil”.
Editor : Robert Kiss
