Măsura administrativă a conducerii persoanei la sediul poliţiei nu poate depăşi durata maximă a reţinerii, respectiv 24 de ore, a decis Curtea Constituţională, după ce a fost sesizată de Avocatul Poporului. Statul urmează să reglementeze un termen limită, care să permită înlăturarea unei eventuale încălcări a libertăţii individuale, se arată în motivarea deciziei din 7 aprilie, publicată pe site-ul CCR.
Judecătorii constituţionali au admis pe 7 aprilie, cu majoritate de voturi, excepţia trimisă de Avocatul Poporului şi au constatat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă de art. 36 alin.(5) din Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
Dispoziţiile art. 36 alin. (5) din Legea 218/2002 au următorul cuprins: „Poliţistul are obligaţia de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul poliţiei după finalizarea activităţilor conform alin. (4) sau a măsurilor legale care se impun”.
„În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că locuţiunea adverbială de îndată are sensul de imediat, nuimaidecât (a se vedea Decizia nr.665 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.330 din 4 aprilie 2022). Astfel, Curtea constată că stabilirea unei exigenţe de ordin temporal cu privire la activitatea de verificare a situaţiei de fapt şi, după caz, de luare a măsurilor legale faţă de persoana condusă la sediul poliţiei, activitate care trebuie să se realizeze imediat ce persoana a fost condusă la sediu, imprimă celeritate activităţilor întreprinse de poliţist cu această ocazie. Curtea constată, aşadar, că prevederile art.36 alin.(4) din Legea nr.218/2002 respectă exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice, potrivit art.1 alin.(5) din Constituţie, şi asigură, în acelaşi timp, garanţiile libertăţii individuale, consacrate de art.23 din Constituţie”, se precizează motivarea publicată joi, potrivit Agerpres.
Motivarea CCR poate fi citită integral aici: Decizie_CCR_215_2022
În acelaşi timp, însă, judecătorii constituţionali spun că o concluzie contrară rezultă din examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002.
„Curtea reţine că textul de lege criticat marchează momentul încetării măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, stabilind că la momentul finalizării verificării situaţiei persoanei şi a luării măsurilor legale realizate cu ocazia măsurii conducerii persoanei, aceasta are dreptul să părăsească, de îndată, sediul poliţiei. Curtea reţine că, şi în acest caz, utilizarea sintagmei de îndată reprezintă o garanţie a libertăţii individuale, care, însă, deşi este necesară, nu este şi suficientă”, arată CCR în document.
Astfel, Curtea constată că, în privinţa măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002, ca reper ad quem al măsurii, nu limitează durata acesteia.
„Aceeaşi concluzie, în sensul inexistenţei unei reglementări legale cu privire la durata maximă a măsurii, rezultă şi din analiza prevederilor legale criticate în ansamblul cadrului normativ în materie. În aceste condiţii, Curtea constată că, din perspectiva art.23 alin.(1) din Constituţie, garanţiile prevăzute de art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002 nu sunt suficiente, fiind necesară consolidarea lor, prin limitarea în timp a duratei măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei. Astfel, Curtea reţine că, pentru a fi conformă exigenţelor constituţionale privind libertatea individuală, măsura administrativă a conducerii persoanei la sediul poliţiei nu poate depăşi durata maximă a reţinerii, respectiv nu poate depăşi 24 ore”, transmite instanţa constituţională.
Potrivit motivării, numai în acest fel se dă expresie siguranţei persoanei, ca garanţie a libertăţii individuale, şi se respectă exigenţele juridice ale statului de drept, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
„În consecinţă, Curtea constată că se impune în acest caz o obligaţie pozitivă din partea statului ce are ca obiect reglementarea, în cadrul legislaţiei interne, a unei durate limitate a măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, care să permită înlăturarea oricărei posibile acţiuni arbitrare şi a eventualei încălcări a libertăţii individuale. Fără îndoială, în limitele fixate de art.23 alin.(3) din Constituţie şi cu condiţia implicită de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale, stabilirea duratei maxime a măsurii administrative a conducerii persoanei la sediul poliţiei se află în marja de apreciere a legiuitorului, care are rolul de a edicta reguli adecvate, accesibile, clare şi previzibile, pentru a asigura o protecţie eficientă a persoanelor împotriva oricărei ingerinţe ilegale în exerciţiul libertăţii individuale”, menţionează CCR.
Potrivit aceleiași Legi 218/2002, poliţistul are dreptul să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când (art. 36, alin. 1):
a) în condiţiile art. 34 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor ori a bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
c) prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.
Editor : B.P.
