Zece ani de la invitația de aderare la NATO

Printre invitaţii Administraţiei Prezidenţialela ceremonia care este programată de la ora 11.00 se află ministrul de Externe, Titus Corlăţean, ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, şi ambasadorul Statelor Unite în România, Mark Gitenstein.

Cu această ocazie, președintele Traian Băsescu a vorbit despre importanța deciziei de invitare a României în Alianță.

În urmă cu un deceniu, România era invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică. Se întâmpla în timpul Summit-ului NATO de la Praga din 21-22 noiembrie 2002. La acel moment, aliaţii au lansat invitaţii de aderare pentru șapte state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.

Un an şi patru luni mai târziu, la 29 martie 2004, România a devenit oficial membru NATO. În perioada 2 - 4 aprilie 2008, România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti, care a reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de ţara noastră.

În prezent, România are dislocaţi peste 1.700 de militari în misiuni internaţionale sub comanda Alianţei Nord-Atlantice.

Activarea scutului antirachetă, decizie importantă pentru România

La principalul eveniment NATO din acest an, summit-ul de la Chicago, din 20 – 21 mai, alianța a adoptat aproximativ 20 de proiecte de cooperare între statele membre care se înscriu în iniţiativa supranumită „apărare inteligentă”. Oficialii NATO susțin că aceste proiecte trebuie să conducă la o eficienţă mai mare şi producţie la scară mare.

Măsura are implicații directe și asupra României. Preşedintele Traian Băsescu a declarat atunci, la Chicago, că în urma deciziei luată de NATO, de operaţionalizare a primei faze a scutului antirachetă de la Deveselu, cel puţin sudul României este protejat antibalistic.

Președintele a spus că din 2015 protecţia va fi extinsă pe întreg teritoriul, în urma intrării în funcţiune a bazei Deveselu.

„În momentul de faţă, prin capacitate interimară se înțelege că NATO încă nu şi-a atins obiectivul de a avea protejate toate statele membre NATO din Europa, dar pe o geometrie variabilă, partea de Sud-Est a Europei este protejată în momentul de faţă, începând de astăzi”, a afirmat preşedintele Băsescu, într-o conferinţă de presă.

„Vă pot spune că, în unele perioade, măcar parţial, teritoriul României în momentul de faţă este protejat de lovituri ale unor rachete balistice. În opinia mea, dincolo de a fi o decizie tehnică, această decizie este una politică şi ea vine să garanteze cetăţenilor din statele membre NATO, în primul rând că ne ducem la îndeplinire obiectivele”, a afirmat atunci preşedintele Băsescu, într-o conferinţă de presă.

Avantajele și dezavantajele aderarii la NATO

O dată cu aderararea la alianța internațională, România beneficiază de o garanție de securitate extrem de importantă pe plan mondial, făcând parte din cea mai importantă structură militară din lume, iar pe plan internațional beneficiază de o credibilitate în creștere cu efecte benefice asupra politicii externe.

În plus, aderarea la NATO are un impact pozitiv și asupra economiei. La nivelul cercurilor politice și de afaceri internaționale, România este percepută ca o țară sigură din punct de vedere politic și implicit din punct de vedere economic, fapt ce a dus la atragerea de investiții străine importante în toate sectorele economiei.

La capitolul dezavantaje pot intra declarațiile liderilor Federației Ruse, nemulțumiți că americanii îşi instalează scutul anti-rachetă în diferite ţări europene.

În plus, în războaiele antiteroriste inițiate de SUA, după atacurile de la 11 septembrie 2001, România a pierdut 21 de militari în misiunile militare: 19 în Afganistan și doi în Irak. La aceștia se adaugă 72 de răniți: 59 în Afganistan și 14 în Irak.

Istorie de peste șase decenii

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a luat naştere la 4 aprilie 1949 prin Tratatul Atlanticului de Nord, cunoscut şi sub numele de Tratatul de la Washington. Apărea astfel cea mai puternică organizaţie regională de apărare din lume, o alianţă formată din 12 naţiuni independente, care se angajau să se apere reciproc.

Între 1952 şi 1982, în structurile Alianţei au aderat alte patru state europene. Acestora li s-au adăugat, la 12 martie 1999, trei foste state comuniste: Cehia, Ungaria şi Polonia, urmate în 2004 de alte sapte state din fostul spațiu comunist: România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria.

În acest moment, Alianţa Nord-Atlantică are 28 de membri: Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Canada, Danemarca, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Romania, Spania, Slovacia, Slovenia, Statele Unite ale Americii, Turcia, Ungaria, Croatia si Albania.

Tratatul Atlanticului de Nord se conformează spiritului Cartei Naţiunilor Unite şi îşi derivă legitimitatea din acest document. În Tratat se stipulează că statele membre se angajează în menţinerea şi dezvoltarea capacităţilor de apărare, individual şi colectiv, asigurînd baza pentru planificarea comună a unui plan de apărare. Un alt articol al Tratatului asigură cadrul legal pentru consultări între statele membre oricînd unul dintre acestea se simte ameninţat.

Articolul 5 se referă la dreptul de auto-apărare colectivă, aşa cum este stipulat în Carta Naţiunilor Unite. În articolul 5 se afirmă că un atac armat asupra unui stat membru al Alianţei va fi considerat un atac împotriva tuturor statelor membre. În cadrul NATO, deciziile sunt luate prin consens, după dezbateri şi consultări între statele membre.