„Vă rog să mă scuzați că abordez un subiect, despre care mulți vor spune că nu este un subiect pentru unpreședinte. Am fost primarul Capitalei și cunosc problema.
Atunci când au blocat procesul de eutansiere, parlamentul a făcut-o politicianist. Și atunci rata de accidente era la 11-12.000 de bucureșteni mușcați într-un an. Am văzut rata de anul trecut, când au fost 16.000 de bucureșteni mușcați.
Zilele trecute, un copil a murit. Fac un apel la Guvern, pentru că administrațiile locale sunt cu mâinile blocate de legislația în vigoare, să emită o ordonanță de urgență prin care să stabilească un termen scurt sau rezonabil în care iubitorii de câini să ia maidanezii acasă. Să-i țină în țarcul lor. După care, cei care nu au fost adoptați de iubitorii de câini să fie imediat eutanasiați.
Povestea cu castrarea câinilor are două valențe. Una, prelungește timpul în care câinii fără stăpân dispar dintre blocuri, străzi, maidane. Nu este o soluție relativ rapidă, poate dura până la 10 ani. Castrarea este o soluție pe termen lung, care, din 2004, de când avem noua legilsație în vigoare s-a dovedit că nu dă rezultate. În primul rând, oamenii trebuie să se simtă în siguranță. Această teorie aplicată în 2004 s-a dovedit un eșec. Nu trebuie să așteptăm să mai moară un copil, de aceea guvernul trebuie să emită o ordonanță de urgență.
Nu putem pune câinii mai presus de oameni, mai presus de un copil nevinovat care se și duce să se joace cu el, că așa a văzut el în cărțile de povești, că un câine e prietenul omului. Dar un câine flămând, prigonit nu este prietenul omului.
Fac un apel la Guvern să emită o ordonață de urgență. Cazul de ieri al copilului nu ne mai lasă să așteptăm. Nu vreau să intru în detaliile înavuțiților de pe urma castrării câinilor. Mai spun un lucru, castrarea câinelui nu-i scoate dinții. Un câine castrat și lăsat în sălbăticie e mai rău decât unul crescut pe lângă casă”, a declarat Traian Băsescu.