Statul irosește banii de două ori. Cinci hidrocentrale au fost retehnologizate inutil și pe bani mai mulți
Din păcate, pornirea acestei centrale nu este un motiv de bucurie pentru România pentru că istoria ei arată cum se risipesc banii cu semnătura miniştrilor şi şefilor de companii de stat.
Pe Oltul Inferior s-a început înainte de revoluţie construcţia a cinci hidrocentrale, finalizate în 1999. După doar doi ani însă, Guvernul Năstase a considerat că ele trebuie retehnologizate, deşi la acel moment barajul de la Vidraru avea aproape 50 de ani de activitate şi nu fusese modernizat. Deşi contractul iniţial era de 130 de milioane de euro pentru retehnologizare, în final a costat 400 de milioane de euro. Lucrările comandate de Guvernul Năstase s-au făcut cu o singură firmă austriacă, prin încredinţare directă.
A costat de trei ori mai mult decât planul iniţial, iar peste o lună ar putea fi închisă deoarece energia electrică produsă aici este mult prea scumpă.
„Societăţile de stat nu-şi mai pot permite să risipească bani aiurea”, declară Răzvan Nicolescu, ministru delegat pentru Energie.
Centralele erau gândite pentru a produce energie electrică ziua. Noaptea apa era pompată în amonte, iar lacurile de acumulare erau reumplute. Acest procedeu ar permite acum ca Hidroelectrica să vândă ziua energia produsă, iar noaptea, când energia este ieftină să pună în funcţiune aceste pompe, pentru a urca apa la deal. Doar că, din cauza investiţiei în retehnologizare, energia electrică produsă acum ar costa 450 de lei megawatul, în timp ce pe Bursă se vinde cu 170 de lei megawatul. Adică, o energie prea scumpă, pe care Hidroelectrica nu ar putea să o vândă şi ar produce în pierdere.
Discuție reporter Digi24- Remus Borza, administrator Hidroelectrica:
„-De ce s-au mai băgat 400 de milioane în retehnologizare în condiţiile în care nu sunt eficiente aceste grupuri?
-Ar trebui să întrebaţi pe alţii. Pe cei care au avizat proiectul retehnologizării celor 5 centrale de pe Oltul Inferior.”
Tocmai energia consumată de instalațiile care pompează la deal apa Oltului face ca centrala să fie ineficientă.
Se pune întrebarea de ce au mai fost puse acum în funcţiune aceste centrale? Deşi autorităţile ştiu că cele cinci hidrocentrale de pe Olt sunt ineficiente, se pare că, spun unele surse, prin intermediul lor vor să îngroape un proiect similar - hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti. Pentru această centrală, care ar costa 1,2 miliarde de euro, fostul ministru al energiei Constantin Niţă semnase un acord cu investitorii chinezi.
Bani aruncați pe proiecte nefolosite
O sală de sport construită în plin câmp, o casă a Corpului Didactic ridicată în mijlocul pustietăţii sau un campus şcolar în care nu stă nici măcar un elev. Sunt alte câteva dintre proiectele pe care statul a cheltuit milioane de lei degeaba. Multe dintre investiţii au fost abandonate şi au ajuns acum în paragină.
Şcolile cu toaletă în curte, dărăpănate şi cu mobilier vechi nu sunt chiar un lucru neobişnuit în Suceava. Cu toate acestea, Inspectoratul Şcolar Suceava a investit deja două milioane de lei într-o Casă a Corpului Didactic. Singurul cusur e amplasamentul: în mijlocul câmpului de lângă localitatea Şcheia, departe de civilizație. Primarul nu știe dacă noua Casă a Corpului Didactic va avea măcar curent electric.
„Eu nu pot să fac promisiuni că le duc utilitățile”, a spus Vasile Andriciuc, primarul comunei Șcheia.
Inspectoratul școlar are o explicaţie pentru construcția din câmp.
„Dacă suma aceasta nu era alocată județului Suceava era alocată județului Tulcea sau Botoșani sau altă parte”, a argumentat Gheorghe Lazăr, inspector general ISJ Suceava.
Culmea, cu toate că nu se ştie dacă imobilul va fi vreodată racordat la reţeaua de energie, construcţia continuă.
În Olt, la Movileni, unde doar 6,5 % din populaţie e racordată la reţeaua de apă, fostul primar a investit trei milioane de lei într-o sală de sport. Mai mult, imobilul a fost ridicat la trei kilometri de localitate. Construcţia are terenuri de volei şi baschet, porţi de handbal, duşuri şi centrală termică, dar nu este racordată la reţeaua de apă.
„Este situată între un lan de porumb şi unul de mături. Nu vedem alt mers, utilitatea la această sală”, a declarat Cristian Râmbu, primarul comunei Movileni.
Şi cum elevii nu pot folosi sala, imobilul a început deja să se deterioreze.
Şi la Jimbolia, în judeţul Timiş, se aruncă banii pe geam. De data aceasta pentru construcţia unui campus şcolar, compus dintr-un liceu, o cantină, un internat dar şi un bloc pentru profesorii navetişti.
„Până în momentul de faţă s-au plătit lucrări de 10,5 milioane de lei, din care 4,8 sunt arierate, adică lucrări executate şi neplătite. Pentru terminarea lucrărilor mai sunt necesare 16 milioane de lei”, a spus Francisc Halasz, inspector general şcolar al judetului Timiş.
Lucrările au fost însă oprite în 2009, dar niciun ban nu a fost investit în conservarea acestor clădiri, astfel încât campusul se degradează pe zi ce trece.
Autorităţile din Cluj Napoca au cheltuit 500.000 de euro pentru construcţia unui spital regional de urgenţă. Din cauza proiectului greşit, holurile sunt însă atât înguste încât nu pot fi manevrate două tărgi în acelaşi timp. Lucrările au început în 1995 şi au durat opt ani. În 2003 autorităţile au blocat întreaga investiţie, iar construcţia a devenit o paragină.
Milioane de euro date pentru hârtii fără valoare
Zeci de milioane de euro au fost cheltuite de statul român pe simple hârtii. Adică pe strategii, studii de fezabilitate şi salarii impresionante plătite ani la rând pentru investiţii care nu s-au mai făcut. Iată modul păgubos în care guvernele au pierdut proiecte importante pentru ţară precum Nabucco, reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă sau hidrocentra de la Tarniţa.
Pentru fiecare proiect considerat strategic, Guvernul înfiinţează o companie - adică o instituţie cu zeci de angajaţi, care primesc salarii de mii de euro pentru a participa la întâlniri oficiale. Cele mai mari proiecte din ultimii ani au fost ratate însă de statul român, dar nimeni nu este tras la răspundere pentru banii cheltuiţi.
„S-au cheltuit vreo 40 de milioane de euro pe proiectul Nabucco, tot pe contracte de consultanţă, pe compania de proiect. S-au mai cheltuit vreo 34 de milioane de euro pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă tot pe compania de proiect şi pe consultanţă, de ce să nu se cheltuie vreo 5 milioane de euro şi pe Tarniţa?”, afirmă Remus Borza, administrator Hidroelectrica.
După 11 ani de negocieri, vizite oficiale şi studii, proiectul gazoductului Nabucco a fost îngropat. Conducta care trebuia să traverseze România trece acum prin sudul Europei, iar România a rămas cu pierderile. Nimeni nu ştie câţi bani s-au cheltuit şi cine trebuie să plătească pentru acest eşec.
„La acest proiect lucrează o armată de oameni, cu consultanți financiari, tehnici, economici, juridici”, spune Liviu Pintican, fost director Transgaz.
„Ei, de unde să ştiu eu, crezi că m-am dus eu să văd toate cheltuielile?”, a spus Constantin Niţă, fostul ministru al Energiei, anul trecut, întrebat despre cât a cheltuit România în proiectul Nabucco.
Statul a schimbat de mai multe ori şi strategia de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Deşi iniţial aveau şase companii partenere, autorităţile au pierdut toate aceste parteneriate, iar compania formată din stat şi aceste societăţi energetice a dispărut şi ea. În 2012, Guvernul încerca să îi înduplece pe investitorii plecaţi.
„Se reia operaţia de atragere a investitorilor care s-au retras din proiect”, declară Rodin Traicu, secretar de stat Ministerul Economiei.
Acum, Guvernul încearcă să îi atragă pe chinezi în construcţia reactoarelor, dar şi pentru hidrocentrala de la Tarniţa care ar valora 1,2 miliarde de euro. Deocamdată, a primit numai promisiuni, deşi din 1994 până astăzi, pentru hidrocentrala Tarniţa s-au făcut 4 studii de fezabilitate. Adică alte milioane de euro cheltuite inutil, din moment ce Guvernul ar putea bloca în curând şi această investiţie.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
