Exploatarea de cupru de la Roşia Poieni a fost ca un blestem pentru locuitorii din Geamăna, satul situat la poalele dealului unde au loc săpăturile. Chinul lor a început în 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să exploateze uriaşul depozit de cupru descoperit în subteran. La început, locuitorii celor aproape 400 de case îşi imaginau că se vor îmbogăţi. Speranţe deşarte. Sterilul, amestecul rezultat în urma exploatării, a fost deversat în valea în care se aflau casele.
Singura dovadă a faptului că în aceast loc a existat odată un sat, o așezare omenească, este o biserică, mai exact turnul și acoperișul, pentru că atât a mai rămas din ea, restul a fost înghițit de steril
În anii 80, statul a expropriat peste 300 de familii. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi. Cei mai săraci nu au avut de ales. Li s-a oferit prea puţin pentru a-şi putea cumpăra o casă în altă zonă şi au rămas. 30 de persoane locuiesc şi acum acolo, şi se tem că ar putea fi îngropate de vii.
Valeria și Nicolae sunt „prizonieri" în valea toxică. „Nu avem nici apă, aducem apa dintr un sat mai jos de Baia de Arieș, apă de băut”, spune Valeria.
Exploatarea cuprului în zonă a fost oprită în urmă cu câţiva ani, dar problemele au rămas.
Rezerva de cupru de la Roșia Poieni este de aproximativ 1,5 miliarde de tone. Mina aparţine unei societăţi de stat, Cuprumin Abrud, care urma să fie privatizată, însă licitația a eșuat.