Doar cu tractorul pot ajunge oamenii din satul Bucicani în cea mai apropiată comună, sigurul loc din zonă de unde îşi pot cumpăra ceva de mâncare. Cine nu are noroc să urce în tractor, trebuie să meargă pe jos 7 kilometri.
Bine aţi venit într-un sat. Într-un sat minunat cu oameni minunaţi.
Acest domn n-a mai văzut de mult străini în sat. Şi nici nu e de mirare, devreme ce drumurile seamănă cu nişte câmpuri.
Vai de lume. Vai de mama noastră.Vai de noi. E un sat de nu se mai poate. Magazin nu avem, şosea nu avem, e vai de noi.
Numai bolnav să nu fi în satul Bucicani. Oamenii nu au văzut niciodată o salvare la ei în localitate. Când au avut nevoie de medic, primarul i-a dus cu tractorul până în centrul comunei, de unde au fost preluaţi de ambulanţa.
Salvare nu ajunge, deci singurul tractor de la primărie care ne poate ajuta întotdeauna şi întotdeauna a deszăpezit
Cât de greu este doamnă să ajungi aici? Foarte greu, foarte greu, drum prost, acum iarna mai rău ca întodeauna, când plouă nu mai vorbim. E groaznic.
Şi în satul vecin, Predeştii Vechi, situaţia este la fel.
Cu tractorul mergeţi în comună. Da cu tractorul. Şi merge foarte bine. Îl pornesc cu apă caldă, cum se face pe timp de iarnă.
Autorităţile judeţene spun că este problema primăriei să repare drumurile.
Şerban Florian - primar Predeşti: Anul trecut, la rectificarea de buget am primit 3000 de lei, o sumă foarte mică. Ce puteţi să faceţi cu aceşti bani? Cu aceşti bani nu putem face nimic. Chiar nu ne ajunge nici pentru studiul de fezabilitate pentru drumul comunal.
În cele două sate mai locuiesc doar 30 de familii, din aproape 100 cât erau odată.