România este o ţară ferită de atentate şi jafuri armate, dar cu multe tâlhării pe stradă şi în autobuz
Sunt imagini obişnuite pentru România. Statisticile arată că, în fiecare zi, trei persoane din 100 au nevoie de ajutorul poliţiştilor. De cele mai multe ori, e vorba de furturi mărunte, spargeri, sau tâlhării. Iar infractorii au şi un loc preferat unde operează - mijloace de transport în comun foarte aglomerate.
„Vorbim de o cifră de aproximativ 1300 de plângeri depuse în anul 2015 şi vorbim de infracţiuni unde victima îşi dă seama mult mai târziu despre faptul că a fost victima unei infracţiuni”, spune Diana Sarca, purtător de cuvânt la Poliţia Capitalei.
„Zona în care se întâmplă astfel de furturi o reprezintă zona uşilor de urcare - coborâre. Şi asta pentru că hoţul încearcă să dispară cât mai repede şi să nu le lase timp celorlalţi călători să reţină date importante care ar putea duce la identificarea lui”, afirmă Constantin Tobescu, purtător de cuvânt RATB.
Cazurile anchetate de poliţişti au conturat un portret robot al răufăcătorului: are între 25 şi 35 de ani, fără studii şi fără ocupaţie. În schimb, are cazier. De obicei, pentru fapte similare.
Experienţă în comiterea de infracţiuni au şi cei care dau spargeri la societăţile comerciale. Chiar dacă au alarme, patronii sunt victime sigure.
„Furtul cu totul poate să dureze mai puţin de 2 minute. Hoţii caută obiecte cu valoare mare depozitate pe spaţii relativ mici”, spune Marian Paraschiv, expert în securitate.
Iar apoi are şanse mari să se bucure de pradă. În Ilfov, de pildă, unul din cinci magazine a fost vizitat de hoţi, care n-au fost prinşi în peste jumătate din cazuri. În schimb, tot în Ilfov, există comune unde rata infracţionalităţii e zero. În Copăceni, de pildă, oamenii spun că nu au nevoie de încuietori.
Convinsă de acest lucru, Tanti Maria îşi ţine de ani buni cheile de la casă într-un sertar.
„Păi de ce să închid? Eu stau la 54, acolo unde se vede nisipul la poartă. Nu mi s-a întâmplat niciodată nimic”, mărturiseşte o femeie.
În Copăceni, câinii din curţile oamenilor n-au atribuţii de pază. Trebuie doar să anunţe sosirea poştaşului cu pensiile.
Tot pe un patruped se bazează şi agenţii de la postul de poliţie din comuna Pietrăchioaia, să-i anunţe de vizitatori. În 2015 au fost puţini şi nici măcar unul n-a reclamat o infracţiune. Localnicii nu se tem decât de trecerea timpului.
„Stăm cu grijă, ne culcăm cu grijă, ne sculăm cu grijă. Care e grija? Doamne, m-oi mai trezi eu...”, spune un bărbat.
Zone sigure sunt şi în Bucureşti. Clasamentul făcut de poliţişti e surprinzător.
„Rahova, Ferentari. Acolo se petrec cele mai puţine infracţiuni de mare violenţă. Există acest mit că aceste zone sunt cele mai nesigure, cred ca se referă mai degrabă la aspectul acestor zone şi la sentimentele pe care le trezesc atunci când cetăţenii trec prin aceste zone”, declară comisarul Radu Gavriş şeful Serviciului Omoruri.
Potrivit oamenilor legii, sunt mai multe şanse să cădeţi victimele unei infracţiuni într-un cartier din sectoarele 2 sau 3.
Oricum, românii - mai ales cei care locuiesc în Capitală - ar trebui să se considere norocoşi.
„Bucureştiul este cea mai sigură capitală din Europa. Sunt puţine infracţiuni contra vieţii, toate sunt soluţionate (...) Faptele cu mod de operare deosebit, atacuri cu arme de foc sau luări de ostatici urmate de omorârea acestora nu se întâmplă în Bucureşti. De obicei atunci când există un omor sau o tentativă la care s-a folosit o armă de foc, autorul este un străin”, adaugăRadu Gavriş, şeful Serviciului Omoruri.
Cel mai celebru caz de acest gen l-a avut ca protagonist pe grecul Konstantinos Pasaris. El a împuşcat mortal două persoane, în timpul unui jaf la o casă de schimb valutar din Capitală, comis în 2001. Doi ani mai târziu, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
