România, amendată de CEDO pentru investigarea ineficientă a unui atac homofob din 2006

CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenți de a nu fi supuși la tratamente degradante, cât și dreptul acestora de a nu fi discriminați de autorități, indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.

„Curtea consideră că organele de cercetare penală trebuie să investigheze riguros infracțiunile motivate de ură și motivul din spatele agresiunii. În caz contrar, statul devine complicele atacatorilor, acceptând tacit violența împotriva persoanelor LGBT”, se arată în comunicatul Coaliției Anti-discriminare.

La cea de-a doua ediție a Marșului Diversității din cadrul GayFest, care a avut loc pe 4 iunie 2006, șase tineri care au plecat de la eveniment au fost urmăriți de un grup de agresori la stația de metrou de la Izvor și s-au urcat în același tren. După ce metroul a părăsit stația, grupul de șase bărbați i-a atacat pe tineri și i-au bătut.

„Noi stăteam într-un colț al vagonului, aproape de ușă, în picioare. Metroul abia plecase din stație. Dintr-o dată, mai mulți bărbați s-au prins cu mâinile de barele care sunt deasupra scaunelor și au început să ne lovească cu bocancii în zona feței și a capului. Unul din prietenii cu care eram s-a așezat în fața mea și a altei fete și a încasat multe lovituri pentru noi. Atacul a durat mai puțin de două minute, timp în care băieții din grup s-au umplut de sânge și contuzii, unul căzând pe jos. Bărbații care ne loveau urlau că suntem „po******” și că „să ne ducem în Olanda,” își amintește unul dintre tinerii care a dat statul român în judecată.

Al doilea tânăr care a dat statul român în judecată a povestit că nimeni nu a sărit să îi ajute și nimeni nu a chemat poliția sau ambulanța.

„Am încercat în seara aceea să identificăm secția de poliție unde trebuia depusă plângerea. Pentru că atacul s-a produs la metrou, forțele de ordine nu erau sigure cine ar fi trebuit să se ocupe de caz. Pentru că cei agresați au participat la un marș gay, Poliția a încercat din primul moment să tergiverseze investigația și sa ne plimbe dintr-un loc în altul.  Au fost probleme inclusiv la Institutul de Medicina Legală – doctorii legiști de acolo nu au vrut să îi primească pe cei șase tineri și să le emită un certificat care să constate rănile, pe motiv că li se terminase programul de lucru, deși erau de gardă în incinta Institutului,” a declarat Florin Buhuceanu, membru al Asociației ACCEPT.

Coaliția Anti-discriminare precizează că tinerii au fost descurajați să depună plângere împotriva agresorilor și dosarul a fost plimbat de la secție la alta timp de un.

„După ce s-au luat declarațiile inițiale la insistența celor șase tineri, un atacator a fost identificat. Acesta fusese deja legitimat pe traseul marșului datorită vehemenţei cu care scanda împotriva participanţilor la marşul gay. În ciuda faptului că agresorul a fost identificat cu fotografie, nume integral, adresă și CNP, acesta a fost adus la secția de poliție pentru declaraţii la un an și jumătate după atac. Acest agresor a declarat în fața poliției că nu a participat la incident și că nu cunoaște grupul de bătăuși altfel decât din vedere, ei fiind parte din galeria clubului de fotbal Steaua București. Polițiștii l-au crezut pe cuvânt, în ciuda mărturiei celor șase tineri. Poliția nu a cerut în timp util nici măcar înregistrările făcute de camerele de supraveghere din metrou”, se arată în comunicatul Coaliției Anti-discriminare.

La cinci ani după atac, Poliția a clasat investigația, întrucât se împlinise termenul de prescripție. Asociația ACCEPT a adus cazul în atenția CEDO, unde a beneficiat de sprijinul Coaliției anti-discriminare și de intervenția prin amicus curiae a Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki și ILGA-Europe, organizația la nivel european care militează pentru promovarea drepturilor LGBT.