Rise Project: Moștenirea Țiriac din Panama

Ion Tiriac / Foto: digisport.ro

Klaus Mangold, 73 de ani, fost CEO Daimler. Colecționează funcții de conducere cu aceeași pasiune cu care strânge trofee de vânătoare. A condus concernul DaimlerChrysler timp de opt ani, între 1995 și 2003. Mangold a rămas influent în România și după ce s-a retras de la conducerea Daimler, fiind implicat în consiliul de supraveghere al giganților Metro, Continental, Swarco sau Alstom, cu investiții masive în Carpați.

Ion Țiriac, om de afaceri, 76 de ani. Este gazda permanentă a lui Klaus Mangold pe domeniul său de vânătoare de la Balc și merg împreună la întâlniri oficiale. Țiriac a comercializat în România automobilele produse de corporația Daimler, inclusiv marca Mercedes, încă de la începutul anilor 90. În 2003, afaceristul român l-a cooptat pe executivul german în consiliul de strategie al unei agenții guvernamentale ca să stimuleze investițiile străine în România.

Pe cei doi antreprenori nu îi leagă doar o veche prietenie. Ambii au apelat la casa de avocatură Mossack Fonseca, aflată în centrul scandalului global #PanamaPapers. Documentele arată că Mangold și familia Țiriac sunt membri într-o fundație privată din Panama, fundație care a devenit beneficiarul final al marilor afaceri derulate în România de fostul sportiv.

Angajații casei de avocatură Mossack Fonseca au fost ocupați la sfârșitul lui 2009, când una dintre ultimele lor sarcini din an a presupus modificări-fulger în structura de proprietate a unei firme offshore din Insulele Virgine Britanice (IVB) și, respectiv, într-o fundație privată din Panama.

Până atunci, compania Fieldhurst Limited din IVB își putea schimba, teoretic, proprietarii în orice moment, fiind înregistrată în 2003 cu acțiuni la purtător, numai că frații Ion și Rodica Țiriac erau încă din 2004 titularii conturilor deschise de offshore la banca elvețiană UBS. De altfel, sora fostului tenismen figurează în e-mailurile avocaților Mossack Fonseca ca persoană de contact pentru rezolvarea problemelor birocratice în relația cu băncile.

Pe 29 decembrie 2009, cele 50 de mii de acțiuni la purtător ale offshore-ului Fieldhurst sunt anulate, iar noul asociat unic în firmă devine o fundație privată din Panama. The Puma Foundation își schimbase statutul cu câteva zile mai înainte. Astfel, Ion Țiriac figurează ca președinte, iar ca membru este trecut Klaus Mangold, fostul șef al concernului DaimlerCrysler, corporație cu care Țiriac a colaborat încă din primii ani ai tranziției post-revoluționare.

Ceilalți trei membri ai fundației sunt: Rodica Țiriac – sora afaceristului, fiul acestuia – Ion Alexandru Țiriac și Nicolai Mîndrilă – avocatul și partenerul tradițional al fostului tenismen.

Acesta din urmă, Nicolai Mîndrilă, a explicat pentru RISE Project scopul pentru care a fost înființată această entitate. “Puma Foundation este o fundație pentru clauză de moarte. Tot ce înseamnă patrimoniul lui Ion Țiriac se închide în Puma Foundation. Asta înseamnă că orice tranzacție se închide, în final, în Puma Foundation. Fondator unic al fundației este Ion Țiriac. Toți ceilalți care apărem acolo, eu, Rodica Țiriac, Klaus Mangold avem aceeași poziție, membri ai consiliului director, avem atribuții îndeobște după moartea acestuia. Dacă până atunci nu o dizolvă… (n.r.- râde). Acolo se va împărți totul, în funcție de cum dispune în ultima scrisoare beneficiarul în viață. Dispozițiile fundamentale, inclusiv dreptul de veto, le are Ion Țiriac”.

“Beneficiarul final”

Rolul de beneficiar final al fundației Puma în toate afacerile lui Ion Țiriac este cunoscut de autoritățile române cel puțin din anul 2005, atât la nivelul Fiscului, cât și al Băncii Naționale, precum și în băncile comerciale, susține avocatul miliardarului: “S-au făcut toate raportările. În condițiile în care Banca Ion Țiriac, când era Ion Țiriac acționar în bancă, se închidea tot prin Puma Foundation, era firesc să dai cine e beneficiarul final, asta înainte de ultima tranzacție din 2015. (…) Toate companiile lui Țiriac, din Cipru, România, de oriunde în lume, se închid acolo, în Puma Foundation. Relația e directă și ultimul acționar – cu ghilimelele de rigoare – e Puma Foundation. Asta-i structura. Puma Foundation deține tot ce înseamnă Țiriac”.

Nici Ion Țiriac, nici Klaus Mangold nu au răspuns întrebărilor RISE Project pe marginea acestui subiect.

“Mulți copii, o singură clauză”

În final, întrebările trimise magnatului au ajuns tot la avocatul său, Nicolai Mîndrilă. O spune chiar el: “Și vedeți, ați trimis mailul ăla cu soția. N-are nicio soție. Ați scris acolo în mail, cu întrebările. Mi-a trimis secretara lui Țiriac. N-are nicio soție. Rodica nu e soție, e sora lui Ion Țiriac. Nu este căsătorit. Dacă avea soție, poate atunci se putea pune problema altfel din punct de vedere al moștenirii. Fiind copii de la mai multe mame, iar el nefiind căsătorit cu niciuna din mamele acestor copii, d-aia poate că s-a gândit să creeze această fundație cu clauză pentru moarte.”

Spusele avocatului Mîndrilă completează ceea ce Ion Țiriac afirma public încă din toamna anului trecut, anume că se gândește să-și doneze banii unei fundații:  “O să vedeți care este valoarea exactă a averii mele atunci când o să îmi numărați banii și o să fiu cel mai bogat om din cimitir. Atunci o să vedeți. Când am vândut tot sau când s-a terminat. Sau s-ar putea să fac altceva. Să las unei fundații tot!”

Succesorii și consiliul director

În Panama, fundațiile private au un regim drastic de confidențialitate și sunt supervizate, de regulă, de către așa numiții “protectori” care au putere de decizie. La rândul lor, protectorii urmăresc interesul beneficiarilor reali (ex: urmași, rude etc.), iar aceștia pot fi listați ca într-un testament, în funcție de prioritate: dacă X decedează, atunci fiul/fiica Y devine beneficiar.

Avocatul familiei, Nicolai Mîndrilă, nu știe dacă există vreun protector al fundației. Spune însă că toți cei enumerați mai sus – Rodica Țiriac, Klaus Mangold, Ion Ion Țiriac și el însuși – sunt membri în consiliul director al fundației.

La fel, Mîndrilă nu poate comenta nici pe marginea succesiunii efective, dar nu exclude faptul ca moștenitorii imperiului Țiriac să nu fie neapărat membri în consiliul director actual al fundației.

Omul care reprezintă corporațiile germane

Klaus Mangold, personajul-surpriză din fundația lui Țiriac, face des vizite în România. Săptămâna trecută, el a fost primit de premierul Dacian Cioloș la Palatul Victoria ca reprezentantul unei delegații de afaceri germane. Mangold a mers la întâlnire cu doar trei zile înainte de primele dezvăluiri din dosarul #PanamaPapers, cea mai mare scurgere de informații financiare din istorie.

Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al premierului, ne-a declarat că întâlnirea din 31 martie a avut loc la inițiativa unor reprezentanți ai mediului german de afaceri. “Ei au considerat că domnul Klaus Mangold poate reprezenta interesele lor comerciale și că poate gestiona întâlnirea. Pe lângă domnul Mangold, la întâlnire au fost prezenți reprezentanți ai Daimler, Continental, SAP, Schaeffer. S-a discutat despre dezvoltarea afacerilor lor în România, domnul Mangold fiind considerat un bun cunoscător al mediului de afaceri de aici.”

Patru zile mai târziu, Daimler a inaugurat la Sebeș o nouă fabrică, iar visul declarat al lui Ion Țiriac de a vedea un Mercedes “made in România” a mai făcut un pas spre realizare. Din fotografiile de grup postate pe site-ul Guvernului lipsește însă omul de afaceri român, care de această dată n-a participat la eveniment. În trecut, însă, fostul tenismen l-a însoțit pe Mangold la alte întâlniri cu premierii români.

The Puma Foundation este implicată, printr-o filieră cipriotă, în grupul Țiriac. Legătura e dovedită de un raport al UnicreditȚiriacBank din 2014, document care prezintă companiile conectate la holdingul miliardarului.

Numele intermediarului este Abacus (Cyprus) Limited și, pe hârtie, firma aparține unor consultanți din insula mediteraneană care oferă servicii de tip offshore la nivel global, pe modelul avocaților panamezi de la Mossack Fonseca. Documentele din Cipru, obținute de RISE Project, arată o structură complicată de proprietate, la nivelul anului 2014 – perioada pe care o acoperă raportul băncii.

Filiera offshore

Pe scurt, schema arată așa: Abacus (Cipru) Limited deține astfel 99,99 la sută din Țiriac Holdings Limited (Cipru), iar restul este listat în dreptul filialei austriece UniCredit – ca acționar mărunt. La rândul ei, Țiriac Holdings Limited (Cipru) controlează Vesanio Trading Limited (Cipru), offshore-ul final din acționariatul băncii UnicreditȚiriac, reprezentat în trecut de Ion Ion, fiul magnatului.

Filiera offshore mai arată că fundația tandemului Țiriac-Mangold era implicată indirect în a cincea bancă din România. Vesanio Trading Ltd. (Cipru) renunță la pachetul de 20 la sută din bancă în iunie 2015, când grupul Țiriac iese oficial din acționariatul băncii la capătul uneia dintre cele mai tranzacții financiare de pe piața autohtonă. Grupul Țiriac cedează, în total, 45 la sută, adică și participația pe care o controla prin firma olandeză Redrum International. Valoarea tranzacției vehiculată la acel moment a fost de peste 700 de milioane de euro.

În mai 2015, cu puțin timp înainte de tranzacția cu grupul bancar italian Unicredit, fundația lui Țiriac se lansează rapid, ca unic asociat, într-o altă companie offshore, Lionpavi Investments din Panama, potrivit documentelor scurse din baza de date Mossack Fonseca.
Aproape concomitent, holdingul Țiriac renunță și la acțiunile din compania Metro România, cedându-le grupului german în schimbul a 70 de milioane de euro. Klaus Mangold a fost unul dintre membrii consiliului de supraveghere al grupului-mamă, Metro AG, până în anul 2013.

Întâlniri cu Putin

Mangold a intrat în consiliul de supraveghere al Metro AG în aceeași zi, 22 mai 2003, cu Wulf Bernotat, un alt executiv german cu multe funcții de conducere la activ. Pozițiile de CEO și președinte al consiliului de administrație al gigantului energetic EON rămân cele cu care acesta din urmă este identificat cel mai des. Wulf l-a însoțit pe Mangold în repetate rânduri la Moscova, unde au avut întâlniri cu Vladimir Putin și Dmitri Medvedev.

Cooperarea pe această axă a culminat în 2005, când Wulf Bernotat a semnat, în prezența lui Putin, acordul dintre E ON, BASF și Gazprom pentru construirea gazoductului Nord Stream, care leagă Rusia de Germania și aduce anual 22,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc în Europa.

Tot în 2003, Bernotat a intrat și în consiliul de supraveghere al grupului de asigurări Allianz, care a venit pe piața românească tot printr-un parteneriat cu Ion Țiriac. Astăzi, Wulf Bernotat este vicepreședinte al consiliului de supraveghere a asiguratorului.

Interesele tandemului Țiriac-Mangold sunt vizibile și în filialele Allianz din România. Offshore-ul Vesanio Trading Ltd. (Cipru) a rămas cu o participație importantă în grup după tranzacția cu italienii. În Allianz-Țiriac Asigurări, offshore-ul cipriot reprezentat de Țiriac-junior deține aproape 45 la sută, și, mai departe, e implicat în fondul grupului de pensii private.

Cele două activități financiare generează încasări anuale de peste 1 miliard de lei pentru Allianz- Țiriac.

În prezent, Mangold este consul onorific al Germaniei în Federația Rusă și călătorește frecvent la Moscova pentru a-și coordona afacerile, după cum declară.

Decorat în România

Klaus Mangold a prins rădăcini și la noi. În noiembrie 2004, Ion Iliescu l-a decorat pe Klaus Mangold. Neamțul tocmai părăsise atunci consiliul director de la Daimler și a fost cooptat în board-ul Consiliului de Strategie pentru Atragerea Investitorilor Străini – o structură creată de guvernul Năstase pentru atragerea capitalului extern în economia românească. Șeful noului consiliu guvernamental era chiar Ion Țiriac.