În 2003, Institutul de Cercetări Alimentare București era vândut de stat firmei Grivco, a lui Dan Voiculescu, pentru circa 105.000 de euro. A fost o tranzacție prin care trecea în mediul privat un institut fără perspective, dar așezat pe active serioase de 3,6 hectare de teren în Băneasa, pe malul lăcului Herăstrau, și clădiri care însumau și ele aproape 10.000 de metri pătrați.
Vânzarea s-a făcut de către Agenția Domeniilor Statului care în acea vreme era condusă de oameni din Partidul Umanist al lui Voiculescu. Un om din același partid, devenit ulterior conservator, era și la conducerea ICA.
Privatizarea s-a făcut rapid. Abia în 2002 se făcuse o reorganizare și se înființase ICA în subordinea Agenției Domeniilor Statului, după spargerea Institutului de Chimie Alimentară, aflat în subordinea Agronomiei.
La jumătatea anului 2003, Corneliu Popa, în calitatea sa de președinte al Agenției Domeniilor Statului, a aprobat declanșarea, fără mandat din partea statului roman, a procesului de privatizare al Institutul de Cercetări Alimentare. Valoarea a fost stabilită de aproape 100 de ori sub cea reală. S-au folosit evaluări vechi pentru trenuri și clădiri. La piața din 2003, ceea ce avea institutul ar fi valorat 7,9 milioane de euro, în timp ce vânzarea s-a făcut pe 105.000 de euro.
Potrivit procurorilor, prejudiciul produs în urma acestei privatizări se ridică, la valoarea activelor de la începerea procesului în 2008, la peste 60 de milioane de euro.
Grivco a obținut acțiunile ICA scoase la vânzare, dar au fost plimbate rapid. În martie 2004 a avut loc o majorare de capital bazată pe predarea, fictivă, dinspre Grivco către I.C.A., a două echipamente, și până în februarie 2005, acțiunile deținute de Grivco au ajuns în proprietatea directă a lui Dan Voiculescu.
În apărarea lor, inculpații au motivat că a fost vorba de o privatizare pe acțiuni, nu pe active. În acele vremuri multe societăți din România se vindeau pe sume mici, însă erau grevate de datorii mari. Însă în cazul Institutului, achiziția nu s-a făcut pentru activitate ci pentru activele pe care le avea, active care au fost subevaluate.