Este un aparat de zbor cu un singur loc produs de o companie sud-africană din fibră de sticlă, fibră de carbon şi kevlar. Acesta din urmă este un material uşor şi rezistent şi tocmai datorită acestor proprietăţi este folosit şi la confecţionarea unor tipuri de veste antiglonţ. Dar, tocmai pentru că este uşor, are şi un dezavantaj. Pentru că nu conţine metal, nu poate fi detectat de aparatele radar.
Planoarele moderne sunt dotate cu sistem GPS, însă chiar și așa nu pot fi detectate de radar. Și asta pentru că sunt fabricate din fibră de sticlă și carbon.
Un alt aspect important este că planoarele nu au cutie neagră. Planorul JS1 are o lungime puţin peste 7 metri, cu o anvergură de 21 de metri şi poate să atingă o viteză maximă de 290 de kilometri pe oră.
Primul zbor cu acest tip de planor a fost făcut la 12 decembrie 2006. Atunci a trecut toate testele cu brio şi s-a început producţia în serie. Au ajuns pe piaţă câteva zeci de planoare JS1.
După aproape șase ani, pe 29 aprilie 2012, a fost semnalat primul incident cu acest tip de planor. Pilotul a pierdut controlul cârmei şi aparatul de zbor s-a prăbuşit, dar atunci el a reușit să se salveze cu parașuta.