PAȘAPORT DIPLOMATIC. Ambasadorul Pakistanului: Înainte de 11 septembrie nu am avut niciun atentat sinucigaș

Care sunt planurile dvs. ca ambasador în România?

Planurile mele ca ambasador în România sunt multe, dar în primul rând vreau să vă spun că este un privilegiu pentru mine să îmi reprezint ţara în România, care este o ţară prietenă cu care am stabilit relaţii diplomatice în 1964. De la sosirea mea aici în iulie 2010, am încercat să promovez relaţiile dintre ţările noastre, în mod special în domeniul culturii şi a schimburilor comerciale, pentru că din punct de vedere istoric am avut mereu relaţii foarte bune în aceste privințe. Cred că experienţa este una favorabilă, pentru că în 2011 schimburile bilaterale se ridicau la valoarea de 75 de milioane şi sunt fericit să vă anunţ că anul trecut de 200 de milioane pentru prima oară.

Schimburile comerciale pe care le-aţi menţionat au fost îmbunătăţite. Care sunt domeniile de dezvoltare în acest domeniu?

Din punct de vedere istoric, România a contribuit mult la dezvoltarea economiei Pakistanului. România a construit prima rafinărie naţională din Pakistan şi suntem mândri de acest lucru şi recunoscători vouă pentru asta. Pe lângă acestea, au mai fost şi câteva fabrici de ciment care au fost construite cu ajutorul prietenilor români. Dar din păcate, câţiva ani mai târziu, aici s-a schimbat regimul politic, aţi devenit membri ai Uniunii Europene, aţi aderat la NATO. De asemenea, şi în Pakistan au existat schimbări. Şi toate acestea au dus la puţină lipsă de atenţie pe care am acordat-o relaţiilor bilaterale. Neintenţionat, dar aşa a fost situaţia. Toate acordurile pe care le aveam cu ţara dvs. trebuie renegociate şi toate acordurile mari. Şi aceste acorduri au nevoie de foarte mult timp. Noi avem, revenind la întrebarea dvs, foarte mult lemn pe care îl importăm din România. În mod tradiţional, exporturile noastre se bazează pe materiale sportive, orez, textile, confecţii. Din România importăm produse chimice, componente pentru maşini unelte, lemn şi alte produse de acest gen. Chiar dacă în momentul de faţă balanţa schimburilor se înclină în favoarea României, noi încercăm să reechilibrăm, pentru a avea un echilibru al relaţiilor comerciale.

Există însă şi o latură negativă, care este traficul de persoane. Cum este colaborarea între autorităţile române şi pakistaneze în acest domeniu?

Există cooperare la nivel internaţional şi contactele dintre agenţiile celor două ţări sunt strânse, se face schimb de înformaţii şi noi la ambasadă încercăm să dăm, de câte ori este posibil, toată asistenţa cerută. Aceasta nu este o problemă care ţine de România, sau Pakistan. Este o problemă internaţională. Şi cred că este necesar pentru toate ţările să îşi folosească resursele şi inteligenţa să rezolve această problemă. Traficul de fiinţe umane este ceva de care ne putem lipsi, oameni care sunt exploataţi, nu ştiu unde vor ajung. Îşi vând lucrurile de acasă, pentru a-şi îndeplini visul de a pleca în vest să câştige mai mulţi bani, şi aşa ajung în mâinile criminalilor şi trebuie să existe la nivel internaţional cooperare pentru rezolvarea acestei probleme.

Au fost materiale în media străină despre căsătoriile cu minore, copile forţate cumva să se căsătorească la vârste fragede. Autorităţile pakistaneze fac ceva în legătură cu acest lucru sau este vorba despre tradiţie?

Nu, nu, nu există niciun fel de tradiţie referitoare la căsătoriile la vârste fragede în Pakistan. Poate sunt unul-două cazuri de acest gen, dar nu este acceptabil în societatea noastră deloc. O fată minoră este o fată minoră şi un băiat de asemenea. Acest gen de lucruri nu sunt deloc obişnuite în Pakistan şi societatea în general nu aprobă astfel de lucruri. Vârsta legală pentru căsătorie în Pakistan este de minim 18 ani. Cazurile despre care vorbiţi sunt unele mai ciudate, care probabil s-au întâmplat. Lucruri de genul acesta se întâmplă în toată lumea. Dar şi din punct de vedere cultural nu există aşa ceva.

Vedem des ştiri din Pakistan legate de atentate sinucigaşe cu bombă. Unul recent a omorât 57 de oameni. Cum luptă guvernul dvs. împotriva activităţilor teroriste?

Trebuie să înţelegeţi că înainte 11 septembrie nu a fost nici măcar un singur incident de acest gen în Pakistan. Acest lucru a fost ceva cu totul nou. Acestea se întâmplă din cauza conflictului în desfăşurare din Afganistan. Noi nu ştiam ce este atentat sinucigaş cu bombă. Am mai avut incidente, dar nimic de acest gen. Este ceva neplăcut şi pentru noi este o prioritate combaterea terorismului. Este o problemă foarte complexă şi regiunea este de asemenea plină de astfel de lucruri. Guvernul face tot ce poate să rezolve această problemă şi trebuie să vă reamintesc că am pierdut aproape 5000 de oameni din dispozitivele de securitate în acest proces. Au murit între 30.000 şi 40.000 de civili în aceste acţiuni. Fostul nostru prim-ministru, Benazir Bhutto a fost de asemenea victima terorismului şi din păcate a fost ucisă. Am avut miniştri, politicieni, militari, civili, oameni nevinovaţi şi copii, suntem sătui de acest lucru. Dar lucrurile se întâmplă şi nu putem să le rezolvăm singuri, trebuie să fie un efort internaţional. Noi ne străduim să rezolvăm această problemă. De asemenea, din punct de vedere economic, trebuie să spun că ne-a costat până acum peste 70 de miliarde, să ne ocupăm de această problemă a terorismului. Toată lumea la nivel internaţional este sătulă de această problemă. Pakistan este ţara care a suferit cel mai mult atât în ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti, dar şi pierderi economice.

Credeţi că aceasta are ceva de a face cu rapoartele pe care le primim legate de faptul că guvernul pakistanez adăposteşte în secret luptători talibani? Poate să fie şi asta o posibilitate?

Este o întrebare foarte interesantă, dar vreau să vă întreb şi eu. Nu contează cât de prost condus este un guvern, credeţi că un guvern ar adăposti talibani pentru a ucide propria populaţie? Cred că răspunsul este categoric nu. Nu am putea niciodată să facem aşa ceva. Aceasta talibanizare este o dezvoltare a activităţilor din Afganistan, a războiului de acolo. Aşa că aceasta este o acuzaţie nefondată şi nu este corect să spunem aşa ceva. Nu o să permitem ca oamenii noştri să fie omorâţi, ca militarii noştri să fie omorâţi, ca civilii noştri să fie omorâţi chiar de oamenii noştri. Acest lucru este absurd. Aşa ceva nu este adevărat.

În relaţiile cu SUA a fost incidentul cu uciderea lui Osama bin Laden, care trăia pe teritoriul Pakistanului, într-o casă foarte mare. Cum se face că autorităţile pakistaneze nu au observat prezenţa lui pe teritoriul Pakistanului?

Aceasta este o întrebare care a fost pusă de multe ori. Mai întâi să vă descriu pe scurt relaţiile pe care le avem cu SUA. Avem relaţii istorice foarte apropiate cu SUA şi preţuim această relaţie şi americanii apreciează de asemenea această relaţie. A fost o perioadă când relaţiile au mers mai greu, dar lucruri de acest gen se întâmplă, nu poţi fi mereu pe aceeaşi lungime de undă cu cineva. Sunt păreri diferite, fiecare dintre noi poate vedea lucrurile într-o lumină diferită. Dar cred că cel mai important lucru este că aceste relaţii continuă pe drumul cel bun acum. Revenind la bin Laden, întâmplător eu provin din acea regiune. Oraşul în care m-am născut este la doar 20 de km de oraşul în care a fost găsit bin Laden. Este o zonă relativ conservatoare şi această casă mare de care vorbeşte toată lumea nu este singura. Sunt foarte multe case foarte mari în acea regiune. Şi aceasta este o chestiune culturală. Au pereţi înalţi, la fel ca şi casa în care era bin Laden. Aşa este specificul acelei zone şi aceasta este din motive de securitate, bineînţeles. Să se spună că noi îl ascundeam pe bin Laden,sau că aveam cunoştinţă despre acest lucru, acest lucru nu este deloc adevărat. Să nu uităm că al-Qaeda a făcut foarte mult rău în Pakistan. Pakistanul este ţara care a prins mai mult de 40-50 membri de top activi Al Qaeda care operau pe teritoriul ţării noastre şi care au fost implicaţi în antentatele din SUA şi i-am predat pe toţi americanilor. Să se spună că noi ştiam despre faptul că el stătea acolo, acest lucru nu este adevărat. ...Bin Laden nu se arăta, nu ieşea afară, nu se ducea la restaurante sau alte asemenea lucruri. El se ascundea. ...Şi mai trebuie să vă spun că Pakistanul a fost primul care a semnalat posibila lui prezenţă acolo, prietenilor noştri americani. Şi acest lucru a dus în cele din urmă la eliminarea lui.

Poate este o eroare a serviciilor secrete, dar nimic mai mult. Dacă am fi ştiut că este acolo, am fi fost primii care l-am fi reţinut.

O întrebare finală, ce vă place şi ce nu vă place în România?

Cred că România este o ţară fascinantă în multe privinţe. Nu am mai călătorit spre est până acum, mă refer la estul Europei. Pentru mine a fost pentru prima dată şi veneam de la misiunea din Norvegia. Şi de multe ori oamenii mi-au spus că ar trebui să am grijă în România, din punct de vedere al siguranţei. Dar sunt aici de mai bine de doi ani şi cred că este una dintre cele mai sigure ţări din Europa. Am fost surprins, dar le-am spus prietenilor mei că greşesc. Ce nu îmi place, de la început, sunt câinii. Am fost mereu speriat că într-o zi mă va muşca un câine. Şi port mereu cu mine un mic gadget, pentru că merg des să mă plimb în pădure. Deci acesta a fost un lucru care m-a speriat puţin. Dar am călătorit în ţara dvs şi cred că este fascinantă, în mod deosebit Delta Dunării este minunată şi cred că sunteţi norocoşi. Este ca o minune a lumii. De asemenea, mănăstirile, le-am vizitat, sunt opere de artă şi felul în care oamenii au fost capabili să le menţină până acum este cu adevărat uimitor. Şi munţii, să nu uit, sunt foarte frumoşi. În timpul verii mai ales este foarte frumos să conduci în zona rurală a ţării.

Care credeţi că diferenţa de mentalitate între societatea românească şi cea pakistaneză?

Nu cred că există diferenţe. Românii au aceleaşi aspiraţii pe care le are orice om, noi avem aceleaşi aspiraţii. Aveţi acelaşi sistem de valori, noi avem acelaşi sistem de valori. Din acest punct de vedere cred că suntem foarte asemănători unii cu ceilalţi. Suntem o democraţie nouă, cum este şi România. Cred că sunt multe lucruri pe care le putem împărtăşi reciproc, pentru binele şi prosperitatea comunităţilor noastre. Nu există probleme în relaţia noastră şi ar trebui să profităm de acest lucru ca să ne apropiem şi mai mult.