29 noiembrie 1947: Adunarea Generală a ONU adoptă Rezoluţia 181 privind împărţirea Palestinei, la vremea respectivă aflată sub un mandat britanic, şi crearea a două state, unul evreu şi celălalt arab, oraşul Ierusalim având un statut internaţional. Ea este respinsă de către ţările arabe.
28 mai 1964: Este creată Organizaţia de Eliberare a Palestinei (OLP) în cadrul primului Congres Naţional Palestinian (CNP, Parlamentul OLP). Este adoptată o Cartă prin care este revendicat dreptul la autodeterminare şi la suveranitate a palestinienilor şi care respinge crearea Israelului.
1-9 iunie 1974: OLP acceptă ideea unei autorităţi naţionale asupra "oricărei părţi eliberate a Palestinei".
22 noiembrie 1974: Adunarea Generală recunoaşte dreptul palestinienilor la autodeterminare şi la independenţă şi acordă un statut de observator OLP.
6-9 septembrie 1982: Liga Arabă adoptă Planul de la Fès, care îl reia pe cel prezentat în 1981 de către prinţul saudit Fahd. Planul recunoaşte implicit Israelul, prevede crearea unui stat palestinian şi retragerea israeliană din toate teritoriile ocupate în 1967.
15 noiembrie 1988: Proclamaţia de la Alger a unui "stat palestinian independent", acceptarea rezoluţiilor 242 şi 338 ale ONU îndemnând la retragerea israeliană din teritoriile ocupate în 1967 şi la o soluţionare negociată a conflictului.
13 septembrie 1993: Israelul şi OLP se recunosc reciproc şi semnează, la Washington, o Declaraţie de principii asupra unei autonomii palestiniene tranzitorii pentru o perioadă de cinci ani. Premierul israelian Yitzhak Rabin şi preşedintele OLP Yasser Arafat îşi strâng mâinile într-un gest istoric.
1 iulie 1994: Arafat formează la Gaza Autoritatea Palestiniană (AP) şi este ales preşedinte al acesteia în ianuarie 1996.
12 martie 2002: Rezoluţia 1397 a Consiliului de Securitate menţionează pentru prima dată un stat palestinian.
30 aprilie 2003: Este publicată "Foaia de parcurs" elaborată de către Cvartet (Statele Unite, ONU, UE şi Rusia), care prevede un stat palestinian până în 2005. Palestinienii o acceptă, Israelul o adoptă în mai, dar cu 14 obiecţii.
8 octombrie 2010: Preşedintele palestinian Mahmoud Abbas expune o serie de alternative la negocierile de pace blocate, inclusiv o cerere de aderare la ONU a unui stat, Palestina, în frontierele din 1967.
23 septembrie 2011: Abbas prezintă ONU o cerere de aderare a Palestinei, care nu a fost supusă, nici până în prezent, unui vot, din cauza lipsei unei majorităţi de nouă voturi necesare în Consiliul de Securitate.
31 octombrie 2011: Palestina devine membră UNESCO cu drepturi depline. Pe 13 decembrie, steagul palestinian este ridicat la sediul organizaţiei, la Paris.
26 noiembrie 2012: Reprezentanţa palestiniană la ONU difuzează un proiect de rezoluţie care acordă Palestinei un statut de stat observator la ONU, adotată joi de Adunarea Generală.