Din cei 64.000 de câini fără stăpân, mulţi bântuie prin parcuri. Plătiţi să asigure securitatea celor care se plimbă pe alei, paznicii sunt de multe ori cei care adună animalele în spaţiile verzi. Într-un parc din sectorul doi al Capitalei, trei căţei se gudură pe lângă un paznic. Brusc, bărbatul încearcă să îi alunge când vede echipa de filmare.
La câţiva metri distanţă, părinţii se chinuie să ţină câinii la distanţă de locul de joacă pentru copii.
Câinii comunitari au luat în stăpânire chiar şi parcurile din faţa primăriilor. Cea de la sectorul doi, de exemplu, este preferata unui grup numeros de câini. Doar paznicii nu îi văd.
Drame asemănătoare celei de luni se pot repeta oricând și în aceleaşi condiţii. În cel mai mare parc din sectorul trei al Bucureştiului, un teren privat, unde mişună maidanezii, nu este despărţit prin gard de locul public.
Părinţii preferă să ocolească zona atunci când ies la plimbare cu copiii.
Autoritățile nu pot sau nu vor să ridice animalele din parcuri. Dovada vine de la un adăpost pentru câini fără stăpân, inaugurat cu mare fast de primarul Capitalei, în plină campanie electorală. Atunci, Sorin Oprescu anunţa că în aceste cuşti vor ajunge peste 4.000 de maidanezi. După un an şi jumătate de la acea declaraţie, bucureştenii nu au motive să îi mulţumească edilului.
Prima și singura contribuție a Primariei Capitalei la Dog Town a fost să aducă 40 de câini în ziua inaugurării centrului.
Dacă autorităţile sunt neputincioase, bucureştenii se aşteaptă ca măcar sutele de membri ai organizaţiilor neguvernamentale, care îşi propun să îngrijească patrupedele, să poată face ceva.
40 de astfel de ONG-uri funcţionează în Capitală, dar activitatea lor nu se observă decât la capitolul încasări: peste 4 milioane de euro în ultimii doi ani, conform Ministerul Finanţelor Publice. Ce au făcut cu banii?
„Am sterilizat, nu știu, în jur de 50 de animale”, spune Marcele Pâslă, coordonatoarea asociației Cuţu-Cuţu.
Practic, oricine îşi poate înfiinţa o asociaţie de protecţie a animalelor în numele căreia să ceară donaţii de la firme sau 2% din impozitul pe venit al celor care vor să susţină ONG-ul.
Nimeni nu controlează activitatea acestor organizaţii şi nici dacă într-adevăr cheltuie banii pentru a strânge câinii de pe străzi.