Născut în România. Școală-autorități, un parteneriat doar pe hârtie
Însă, în fiecare toamnă, mii de şcoli nu primesc avize sanitare, iar sute de elevi merg pe jos distanţe lungi pentru că nu au un mijloc de trasport până la şcoală. Doar administraţiile din marile oraşe reuşesc, prin programe europene, să dea o mână de ajutor elevilor care au nevoie de sprijin.
Ajutor pentru pregătirea temelor, două mese pe zi şi asistenţă psihologică. Sunt servicii de care se bucură 20 de copiii de la centrul de îngrijire de zi din Curtici. Finanţarea este asigurată de autorităţile locale. Pentru familiile cu venituri mici, ajutorul este mai mult decât binevenit.
„Avem teme, jocuri, masă caldă, gustare, au două mese pe zi. Învață lucruri bune. Își formează deprinderile de viață”, a explicat Crina Dragoș, șef la Centrul de îngrijire de zi pentru copii din Curtici.
Clădirea a fost contruită cu finanţare europeană, dar banii pentru funcţionare, 190 de mii de lei, anual, sunt asiguraţi de autorităţile din Curtici. Din păcate, sunt prea puţine asemenea centre - doar cinci în tot judeţul.
În Arad, ideea a fost extinsă, dar într-o variantă mai ieftină. Nu s-au construit clădiri speciale pentru centre de zi, copiii rămân în şcoli şi primesc acolo hrana caldă, iar după orele de curs profesorii voluntari îi ajută la lecţii. Efectele nu s-au lăsat aşteptate. „Lucrăm împreună, au ocazia să ne întrebe daca nu înțeleg ceva și le explicăm și se joacă împreună”, a spus Balint Erika, învățătoare.
În acest moment, 200 de elevi arădeni, din familii sărace, sunt incluşi în programul pentru care primăria alocă 210.000 de lei pe an.
În toată ţara există aproape 17.000 de centre de zi pentru copii, susţinute de autorităţile locale, şi peste 5.500 finanţate de asociaţii non-profit.
Bani risipiți pe proiecte inutile
Cum banii de la bugetele locale sunt întotdeauna puţini, primarii au la dispoziţie fonduri europene. Numai că, de multe ori, banii sunt pur şi simplu risipiţi pe proiecte inutile. Este şi cazul comunei ieşene Prisăcani, unde a fost construit un parc de joacă pentru copii la patru km distanţă de cea mai apropiată locuinţă. Niciun copil nu se poate bucura de leagăne şi balansoare, pentru că părinţii nu-i lasă să plece atât de departe. Sătenii îl acuză pe primar că a cheltuit banii degeaba.
Racordarea la utilități
Dar problema nerezolvată a autorităţilor locale rămâne racordarea unităţilor şcolare la reţeaua de apă şi canalizare, mai ales la sate. La fiecare început de an, sute de şcoli nu primesc avizul sanitar din cauza grupurilor sanitare care sunt adevărate focare de infecţie pentru copii şi profesori.
În şcoala din comuna Pleşoi, în Dolj, unde învaţă 157 de copii, s-au investit aproape 800 de mii de lei, într-un corp de clădire. Cât de bine s-a lucrat? „Este igrasie în școală, parazăpezile au zburat, curge prin tavane, instalația sanitară nu funcționează cum trebuie, nu a fost legată la hazna. În toamnă s-au cumpărat conducte, nu era nici măcar scurgerea făcută”, a explicat Elena Giurcă, director Şcoala Generală Pleşoi.
Conducerea şcolii a reuşit să pună în funcţiune două cabine de toaletă în interior, numai pentru copiii de la grădiniţă şi clasele mici. Ceilalţi merg la toaletă în fundul curţii. Dar cea mai mare îngrijorare a părinţilor este mucegaiul din sălile de clase.
Prin Legea educaţiei, de la bugetele locale trebuie să se asigure banii necesari pentru reparaţii şi consolidări de şcolilor, pentru internate şi cantine, pentru bursele şi transportul elevilor şi profesorilor, pentru pază, pentru organizarea de concursuri şcolare, dar şi pentru formarea profesională a cadrelor didactice. Obiectivele sunt însă doar pe hârtie. În realitate, prea puţine autorităţi locale reuşesc să susţină financiar şcoala şi educaţia copiilor.
Născut în România. Copiii, prioritatea guvernelor doar pe hârtie
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
