Rosina Schmidt are 81 de ani şi face parte din ultima familie de saşi care a mai rămas în satul ce avea, în urmă cu 30 de ani, 450 de reprezentanți ai etniei. Își amintește și acum sunetul clopotelor care băteau în fiecare duminică. „Toată lumea, când trăgea la zece, la biserică, toți ieșeam pe poartă și mergeam la biserică”, povestește aceasta.
Femeia nu mai merge la biserică pentru că nu mai are unde. După ce niciun preot nu a mai slujit aici, hoții și-au făcut de cap: au furat toate obiectele de valoare. Femeia a reuşit să salveze două tablouri din altar.
„Astea. Le-o dus apăi la... Le-am ținut aici, ascunse, că mi-a fost frică că ne-o văzut cineva și vine și ni le fură”, mai spune Rosina Schmidt.
Cele două picturi de patrimoniu sunt, acum, în arhiva Bisericii Evanghelice. Fortificația din Dobârca, declarată monument istoric, este încuiată, dar hoții au spart zidurile şi au forţat intrările.
Ca să împiedice hoții să mai intre în fortificație, sătenii au recurs la o metodă improvizată: au blocat poarta principală de acces cu un maldăr de crengi. Chiar și așa, furturile nu au încetat decât atunci când nu a mai fost nimic de furat.
De protejarea bisericii nu s-au ocupat doar sătenii. O asociație din Elveția a refăcut zidul dărâmat cu ciocanele de hoţi.
Ștefan Bichler, reprezentant al Bisericii Evanghelice, spune că „populația evanghelică, comunitatea săsească, nu mai sau aproape nu mai locuiește în sat și cetăţenii rămași nu au o legătură sufletească cu această clădire bisericească.”
Săptămâna aceasta, polițiștii au găsit în târgul de vechituri mai multe cărți bisericești datate acum 150 de ani, scrise în limba germană şi cu ştampila bisericii din Dobârca. Acestea sunt printre puţinele obiecte recuperate din biserică. Tablouri vechi de secole, obiecte din altar şi chiar clopotele din turn au dispărut fără urmă.