Mircea Ionescu Quintus a murit la 100 de ani

Senatorul liberal Mircea Ionescu Quintus a decedat astăzi, la vârsta de 100 de ani. El era președinte de onoare al Partidului Național Liberal.

Cine a fost Mircea Ionescu Quintus:

• om politic, simbol al liberalismului din România

• membru al PNL de peste 70 de ani

• fost senator, fost ministru al Justiţiei şi fost preşedinte al Senatului

• scriitor, cunoscut pentru epigramele sale

• a trăit sub mai multe regimuri politice, în regimul lui Carol al II-lea, l-a respectat pe Ion Antonescu şi i-a preţuit pe Regina Maria şi pe Regele Ferdinand

• l-a avut ca model pe I.G. Duca (prim-ministru liberal, asasinat de legionari în 1933) şi a avut prilejul de a primi sfaturi de viaţă de la marele Nicolae Iorga

• a suferit în temniţele comuniste şi la Canal pentru vina de a fi înţeles mecanismele democraţiei participative

• a prins două războaie mondiale şi o Revoluţie

Născut în 1917, Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar după Revoluţie, preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator.

El s-a născut pe 18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali. Tatăl său, Ion Ionescu Quintus, a deţinut nu mai puţin de nouă mandate de parlamentar din partea PNL, iar fiul i-a urmat atât în cariera de jurist, cât şi în afinitatea politică pentru liberalism.

În perioada interbelică, duce mai departe tradiţia de familie şi urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea din 1938, devine avocat. Îşi aminteşte exact ziua în care a devenit liberal, mai mult din întâmplare. Student fiind, pe 25 aprilie 1936 a fost rugat să rostească un discurs cu ocazia dezvelirii în oraşul său, Ploieşti, a bustului lui I.G. Duca, fostul premier liberal asasinat de legionari în 1933 pe peronul gării din Sinaia. Avea doar 19 ani, dar a rămas fidel Partidului Naţional Liberal vreme de peste opt decenii.

Mircea Ionescu Quintus spunea că i-a avut ca mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărăscu, despre cel din urmă spunând că a fost cel care a reuşit să-l ţină departe de Mişcarea Legionară, atât de la modă printre tinerii şi intelectualii din perioada interbelică.

A luptat la Cotul Donului și în Munții Tatra

În al Doilea Război Mondial a luptat iniţial pe frontul de est, ajungând până la Cotul Donului, iar ulterior, după ce România a întors armele împotriva Germaniei naziste, Quintus a ajuns până în Cehoslovacia, în Munţii Tatra.

În 1947 s-a căsătorit cu Viorica, care i-a fost alături la toate activităţile sale politice, fiind și ea membră PNL din 1945, provenind, de asemenea, dintr-o familie cu tradiţie liberală.

Pentru că nu a renunţat la convingerile liberale, Quintus a suferit represaliile regimului comunist îndreptate împotriva membrilor partidelor istorice. A stat mai mulţi ani în lagăre, inclusiv la Canalul Dunăre - Marea Neagră, perioadă din care şi-l aminteşte pe părintele Galeriu despre care a spus că ar trebui trecut în rândul sfinţilor.

În 1954, când a fost eliberat de la Canal, a fost racolat de Securitate. A spus ulterior că nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar că nu a deranjat pe nimeni prin declaraţiile date Securităţii. În 2000, pe când Mircea Ionescu Quintus era preşedintele Senatului, CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii. A contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică.

După Revoluţia din 1989, Quintus a revenit în prim-planul scenei politice. S-a înscris în proaspăt reînfiinţatul Partid Naţional Liberal, iar în 1990 a intrat în Camera Deputaţilor pe listele partidului. Din octombrie 1991 şi până în noiembrie 1992 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul Stolojan. În februarie 1993, la câteva luni după dezastrul PNL de la alegerile parlamentare, când formaţiunea a ratat intrarea în Parlament în urma deciziei preşedintelui Radu Câmpeanu de a scoate partidul din CDR, Quintus îl contracandidează pe acesta din urmă la Congresul de la Braşov şi câştigă preşedinţia PNL, funcţie în care rămâne vreme de opt ani, până în 2001.

În 1996, când PNL intră din nou în Parlament, Mircea Ionescu Quintus este ales senator de Prahova şi reuşeşte să-şi reînnoiască mandatul şi la alegerile din 2000. Din 2002 era preşedinte de onoare al Partidului Naţional Liberal, fiind de multe ori un factor de echilibru între taberele din interiorul PNL.

În 2002, a fost decorat de preşedintele Ion Iliescu cu „Steaua României” în grad de cavaler. În 2009, a primit de la preşedintele Traian Băsescu gradul de general de brigadă în retragere. Anul acesta, președintele Klaus Iohannis l-a decorat cu Ordinul „Steaua României” în rang de ofițer.

Ultimul eveniment politic la care a participat a fost Consiliul Naţional de Coordonare al PNL de la începutul lunii martie, unde liberalii au stabilit calendarul şi regulile alegerilor interne din partid.

„Sunt membru al PNL de 80 de ani. Împreună cu tatăl meu am trăit 100 de ani în acest partid. Nimic nu mi-a putut clinti sau mişca în vreun fel adeziunea la el şi încrederea în el. Abia aştept momentul în care să felicit pe următorul preşedinte, pe noul preşedinte al PNL, să-l asigur de sprijinul meu şi să vă asigur pe toţi care luptăm pentru victoria PNL”, le-a spus seniorul liberal mai tinerilor săi colegi.

Mircea Ionescu Quintus era scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicând mai multe volume de epigrame. Una dintre acestea a rostit-o anul trecut pe scenă, cu ocazia aniversării a 99 de ani: „Spre suta anii se adună / Ca prin păduri, semeţii brazi / Şi s-or găsi destui să spună / Ce mai înseamnă suta azi?”.

A fost cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Orșova. Era căsătorit și avea un fiu.