În sezonul cald, din cauza încălzirii diurne a aerului, se creează o mișcare în sus a aerului, ascendentă, ceea ce duce în anumite condiții la formarea norilor de furtună. Acești nori au baza sub un kilometru, în timp ce vârfurile lor pot depăși zece kilometru înăltime, explică meteorologul Mihai Timu.
Prin urmare, ei înmagazinează un volum imens de apă, care la un moment dat cad sub formă de precipitații. Prin urmare, apare un puternic curent descendent, care poate intra în rotație cu aerul cald din fața furtunii. Astfel, apare un fuior sau pâlnie la baza norului, care coboară și atinge solul, producând o tornadă. Dacă acest fenomen se întâmplă pe mare, poartă numele de trombă marină.
Cele mai intense și cele mai frecvente tornade se întâmpla în Statele Unite ale Americii, unde există așa-numita „Alee a Tornadelor”. Este vorba de o suprafață ce se întinde pe câteva mii de kilometri și se datorează contrastului termic dintre masa de aer rece ce coboară dinspre Munții Stâncoși și un aer cald și bogat în umezeală ce vine dinspre Golful Mexicului.
Cel puţin 91 de persoane au murit în urma unei tornade care a făcut ravagii luni după-amiază într-o suburbie a oraşului Oklahoma City (sudul Statelor Unite), distrugând cel puţin două şcoli şi sute de case.