În acest moment sunt disponibile 247 de locuri de muncă în străinătate prin platforma Eures a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Surprinzător de multe au ca cerinţă cunoaşterea limbii germane. De exemplu, o companie din Olanda vrea să recruteze un sudor român specializat în operarea aparatelor automate de sudură. Salariul nu este specificat, dar candidaţii trebuie să cunoască bine atât limba engleză, cât şi limba germană.
Germana este obligatorie şi pentru unele locuri de muncă din Cehia. Un analist IT care vrea să câştige 1.000 de euro pe lună şi bonuri de masă în oraşul ceh Brno trebuie să vorbească fluent şi engleza şi germana. Aceleaşi cerinţe sunt şi pentru cei zece lucrători în industria lemnului pe care vrea să îi angajeze tot o companie din Cehia. Aceştia pot câştiga între 350 şi 600 de euro pe lună.
Limba germană reprezintă un avantaj pe întreg continentul, pentru că foarte multe companii au clienţi germani, iar uneori angajaţii trebuie să poarte conversaţii cu aceştia.
Şi, evident, limba germană este esenţială şi pentru cei care vor să se angajeze în Germania, o ţară care are de multă vreme un deficit de forţă de muncă. Aşa că oportunităţile unei cariere acolo sunt mari.
În prezent, prin sistemul de recrutare Eures sunt disponibile 66 de locuri de muncă în Germania. Cele mai multe sunt pentru asistenţi medicali, pe întreg teritoriul Germaniei. Sunt disponibile în acelaşi timp şi 15 posturi pentru factori poştali în Stuttgart pentru un salariu destul de mare: 2.000 de euro. Programul este însă de 6 zile pe săptămână.
Un sondaj Eurobarometru realizat în urmă cu doi ani arăta că mai puţin de jumătate din populaţie cunoaşte măcar o limbă străină. Dintre ei, aproape o treime s-au declarat vorbitori de limba engleză, 17% de limba franceză şi 7% de limba italiană. Vorbitorii de limba germană au fost prea puţini ca să fie incluşi în rezultatele Eurobarometrului.
Statisticile româneşti arată că doar 2% dintre români vorbesc limba germană. Unii dintre ei sunt saşi sau şvabi, care au învăţat această limbă acasă, în vreme ce alţii au învăţat-o la şcoală.