Italia. Un adolescent român aproape orb este un maestru al pianului

L-am gasit pe Iulian la scoala, într-o vineri, la prânz. Învață la singurul liceu din Roma unde există o clasă de muzică. Responsabilii de acolo ne-au dat voie să-l vedem pe Iulian la studiu.

E un adolescent talentat, care iubește muzica. Ca mulți alții, la prima vedere. Dar, Iulian este special nu doar pentru că din mâinile lui ies sunete divine, ci pentru că el studiază muzica în pofida unui defect major de vedere. Din punct de vedere medical, Iulian poate fi considerat aproape orb, pentru că vede doar cu ochiul stâng, care funcționează la o capacitate de doar 1,5 %. Oricine în situația lui ar prefera sistemul Braille, pentru nevăzători și, probabil, un însoțitor. Nu, însă, și Iulian, care cu puțina lui vedere a reușit să aibă o viața normală și, mai mult decât atât, să viseze.

Deși deja e maestru la pian, cel puțin printre colegii lui de liceu, Iulian nu se visează concertând în fața unei săli pline. El se visează dirijând o trupă pentru care tot el vrea să compuna muzica, o combinație între piese clasice și folclor românesc. Dar știe că totul trebuie făcut pas cu pas, notă cu notă.

De la școală, am plecat spre casă împreună cu Iulian. Trebuia să-i cunoaștem familia, care a crezut în el dintotdeauna și care ar face orice sacrificiu pentru ca el să-și împlinească visul. Pentru că mama și tata știu că pasiunea lui Iulian pentru muzică l-a salvat de la o viață în întuneric și de la marginalizarea în societate.

„A fost destul de greu să reușim să-i găsim un profesor care să vrea să studieze cu el. Pentru că prima întrebare era: "Cum o să facem, doamnă?", a declarat mama, Gabriela Stoica.

Dar nu s-au dat bătuți, mai ales când și-au dat seama că Iulian are un talent ce poate anihila defectul de vedere cu care s-a născut.

Iulian avea 7 ani când a început să studieze pianul. Un profesor a fost impresionat de cât de ușor i se întipăresc sunetele în memorie și de măiestria cu care apoi le reproduce.

„Credeau că nu o să poată să studieze, că e pian. Cum va face el, dacă are partitura în față? Dar el are vedere puțină, cum o are el. Cum facem să studiem?”, spune tatăl, Gabriel Stoica.

Nu a fost o misiune deloc ușoară. Iulian are nevoie de partituri speciale, mult mărite, pentru a putea descifra notele muzicale.

Iulian mai știe că talentul nu e de ajuns. De aceea studiază ore în șir, chiar dacă nu îi este deloc ușor. Nu se lasă înfrânt sau obosit de defectul lui de vedere. Odată partitura învățată, Iulian nici nu are nevoie de ochi atunci când se află în fața claviaturii.

„Dacă închid ochii sau noaptea nu pot să dorm... Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu pot să dorm și să mă plictisesc. Am un pian imaginar”, mărturisește Iulian.

Și când nu este în fața pianului, Iulian mânuiește arcușul. Vrea să învețe și vioara, pentru că știe că are nevoie de ea pentru a cânta folclor. Cu arcușul e încă începător, dar are răbdare. Așa cum are și încredere că, într-o zi, va vedea clar instrumentele pe care le iubește atât de mult. În cazul afecțiunii lui Iulian Stoica, doar un transplant de ochi i-ar putea reda vederea. Iar pentru asta trebuie să treacă de perioada adolescenței, să aștepte măcar vârsta de 21 ani până la finalizarea procesului de dezvoltare și să găsească un donator. Dar Iulian are răbdare, pentru că, înainte de toate, trăiește pentru a cânta.