Iarna meteorologică a început deja la 1 decembrie, însă iarna astronomică îşi intră în drepturi doar dupa solstiţiul de iarnă. În emisfera sudică, data de 21 decembrie marchează începutul verii astronomice.
Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
În astronomie, se numesc solstiții cele două momente din an cînd planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului. În cele două momente ale anului unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare(vara) sau cel mai mic (iarna) din an. Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin aceea că axa de rotație a Pământului nu este perpendiculară pe orbita lui. Din punctul de vedere al zonelor ecuatoriale, solstițiile nu pot fi numite nici „de vară” nici „de iarnă”.
Denumirea de solstițiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) și stitium, de la verbul sistere (a se opri, a rămâne constant; v. a sista). Spre deosebire de celelalte zile din an, când unghiul făcut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimbă semnificativ de la o zi la alta, la solstiții acest unghi devine staționar, din cauza inversării sensului său de variație.