„N-am mai văzut o astfel de mobilizare pentru o problemă de sănătate, această colectivizare, decât la Revoluţie, atunci îmi mai amintesc o astfel de mobilizare, cel puţin în acest spital. În decurs de 6-7 ore, toţi cei 13 pacienţi gravi internaţi au fost operaţi datorită mobilizării colectivului. Zeci de chirurgi de aici şi acesta este doar începutul.
Sunt cu toţii tineri. Fără îndoială, orice individ are nevoie şi de şansă şi de ajutor divin, noi facem ce e posibil cu resurse omeneşti.
Ester ca la război, se operează simultan în mai multe săli, acest spital are această rutină, iar oamenii care lucreaza aici se sudează în echipe.
Cel puţin acest spital e în permanenţă cu arma la picior, deci e raţiunea de a exista a unei astfel de instituţii. Evident dimensionarea unei astfel de tragedii nu este previzibilă. S-a reacţionat impecabil, rezultatele sunt pe măsura efortului”