Teodor Meleșcanu a spus la Digi24 că ar fi păcat să nu fructifice într-o viitoare poziție politică toate informațiile pe care le-a adunat în această perioadă. Directorul Servicului de Informaţii Externe adăugat că este disponibil să candideze la funcția de președinte al României, „dacă există interes”.
„Teodor Meleșcanu e un personaj de serai politic. Cu o carieră luxoasă, l-am cunoscut personal în 1990, când o proaspătă delegație a Guvernului României compărea la o sesiune a Consiliului Europei. Delegația era formată din floarea Guvernului român. Erau proaspeți miniștri, Năstase era ministru de Externe, Babiuc, erau doamna Cornea și Augustin Buzura și aveau un fel de expert între ei, un om care le traducea rapid și exact întrebările din engleză, cu un aer foarte detașat, care părea respectat sincer. Meleșcanu era purtătorul de cuvânt al MAE și secretar de stat. Dădea câte o picătură de miere la fiecare întrebare mai amară. Meleșcanu era personajul central”, a povestit Emil Hurezeanu.
„L-am mai văzut o dată salvându-l pe Ion Iliescu dintr-o confruntare în holul unui hotel din Viena, la intrarea României în Consiliul Europei. Meleșcanu era ministrul Afacerilor Externe. Iliescu se îndrepta spre lift, încercând să prelungească momentul de festivitate. A apărut un tânăr etern reporter de la MTI, agenția ungară, care i-a intrat în grații, Iliescu zâmbea ușor, era dispus să fie generos și drăguț. Omul de la MTI a început să întrebe legat de subiectele care pluteau în aer. Meleșcanu, foarte atent și prezent, l-a citit ca un pui grănicer. L-a lăsat să vorbească puțin, Iliescu și-a schimbat figura, a apărut unul cu camera, Iliescu a început să se enerveze încet, dar sigur. L-am auzit atunci pe Meleșcanu spunând: enough is enough. Aproape l-a determinat ferm, fără zâmbet, pe Iliescu să părăsească o conversație și să intre în lift. Meleșcanu, câțiva ani mai târziu, a fost al treilea om, în sensul în care în 97-98 a devenit liderul partidului din care făcea parte și Iosif Boda. Stăteau toți în jurul lui Meleșcanu, care avea în sondaje cel mai mare număr de voturi după Iliescu și Constantinescu. Era cât pe ce să intre în cursa pentru prezidențiale în 2000. A venit însă scandalul cu Adrian Costea, care pe banii statului a scos o carte. Lui Meleșcanu i-a fost fatală povestea. El a fost invitat într-o vacanță de Costea și s-a stabilit că în jurul lui s-a cristalizat toată vinovăția”, a adăugat el.
„Teodor Meleșcanu a intrat în carieră de mandarin apoi: senator, vicepreședinte de Cameră, de Senat. Acum, venerabilul domn conduce un serviciu extern de informații, într-o continuitate foarte bună. Serviciul s-a profilat ca unul dintre cele mai occidentalizate brațe ale statului de drept românesc. Serviciile au intrat în coluziune, s-au îmbrățișat repede cu omologii. E greu să greșești la butoanele SRI, mai ales la cele ale serviciului de informații externe. Munca e secretizată, de cele mai multe ori șeful politic al SIE nu știe mereu ce se întâmplă cu adevărat în acest serviciu, în așa fel încât să îi fie fatal”, a explicat Emil Hurezeanu.
„Să nu uităm că liberalii lui Meleșcanu, acum 4-5 ani, au cerut ca niciun șef al unui serviciu de informații după ieșirea din funcție timp de 5 ani să nu poată participa la viața politică. Legea nu a trecut, între timp nu s-a mai discutat. De fapt e o măsură aplicată în mod tacit în mai toate țările. Se presupune că informațiile pe care le ai nu dau mai multă lumină politică în sensul democratic, ci rețete și informații inegale. Știe mai mult decât contracandidații lui civili, poate ar fi mai bine ca șefii de servicii să nu își propună, cât sunt șefi, să fie candidați la prezidențiale. Teodor Meleșcanu nu e vinovat că scena politică pre-prezidențiale e foarte tulbure, îmbâcsită de fumigenele speculațiilor, de lipsa de consistență dinspre USL în dreapta. Nu s-a format un candidat, între altele cu concursul lui Traian Băsescu. E un joc de societate. Poate e și o sugestie care vine din partea serviciului...”, a mai spus el.