Dinel Staicu şi-a dovedit spiritul anteprenorial de la o vârsta frageda, iar la 14 ani facea fotografii contra cost la nunţi şi botezuri. A intrat apoi în Miliţie, dupa ce a absolvit cursurile Şcolii de Subofiţeri de la Câmpina. Schimbarea regimului din 1989 i-a reaprins pasiunea pentru afaceri, iar în 1992 a înfiinţat mai multe firme şi o discotecă în Craiova. Marea lovitura a dat-o cu vânzarea unei staţii de benzină, pentru 600.000 de dolari. În paralel, dorinţa de a face profit s-a împletit cu nostalgia faţă de „Epoca de aur”. În amintirea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, a ridicat la Scorniceşi, în Olt, Muzeul Comunismului, iar în comuna doljeana Podari, Parcul Republicii Socialiste România.
În 2000, Dinel Staicu a devenit doctor în economie, iar tema tezei, economia subterană, pare să-l fi inspirat în afaceri. Presa a scris la acea vreme că lucrarea „Economia subterană în perioada de tranziţie la economia de piaţă în România” ar fi fost o compilaţie de texte ale unor autori de specialitate, dar şi de editoriale din ziare sau chiar articole de investigaţii.
Un an mai târziu, Parchetul începea urmărirea penală împotriva Dinel Staicu pentru mai multe infracţiuni economice. Asta nu l-a împiedicat să investească în fotbal şi să cumpere clubul Universitatea Craiova. A urmat o perioadă de conflicte cu suporterii, de schimbări repetate a antrenorilor, iar totul a culminat cu momentul în care însuşi Dinel Staicu a decis să-şi asume rolul de tehnician. În 2005, echipa i-a fost cedată gratuit lui Adrian Mititelu.
În noiembrie 2006 a fost trimis în judecată în dosarul fraudării Băncii Internaţionale a Religiilor. În acelaşi an, Dinel Staicu a devenit preşedintele SIF Oltenia, funcţie pe care a ocupat-o timp de patru ani. În aprilie 2011, judecătorii l-au condamnat la şapte ani de închisoare cu executare în dosarul băncii intrate în faliment în 2004. Dinel Staicu, devenit între timp Dinel Nuţu, a fost reţinut în Ungaria şi adus în ţară, dar în februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti i-a anulat condamnarea. Dinel Staicu a fost eliberat la începutul acestui an.
Nu este însă singurul dosar de fraudă pe numele lui Dinel Staicu. În noiembrie 2007, el a fost trimis în judecată pentru fraudarea societăţii Transgaz cu peste 11 milioane de euro. Pentru recuperarea prejudiciului, în urmă cu doua luni, instanţa a decis ca pe bunurile lui Dinel Staicu să fie pus sechestru asigurator. În luna aprilie a acestui an, el a revenit la vechiul său nume, după ce a divorţat de soţia sa, Lenuţa Nuţu.
A încercat să-și cumpere libertatea cu bani grei
Dinel Staicu este cercetat de procurori încă din 2004, atunci când anchetatorii i-au deschis mai multe dosare. După ani întregi de anchete şi procese, omul de afaceri a ajuns în spatele gratiilor, însă a încercat să îşi cumpere libertatea de la magistraţi.
În aprilie 2011, Dinel Staicu era condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la şapte ani de închisoare, în dosarul falimentării Băncii Internaţionale a Religiilor. Numai că omul de afaceri nu a fost de găsit, aşa că a fost dat în urmărire internaţională. Cu puţin timp înainte ca procesul să ajungă la final, Dinel Staicu şi-a schimbat numele în Nuţu. Explicaţia: a decis să ia numele soţiei. Este prins la mai puţin de o lună de la condamnare, în Ungaria, şi adus în ţară. Ulterior, avocaţii săi au încercat să obţină anularea hotărârii de condamnare. Au introdus trei contestaţii în anulare. Iar dacă primele două cereri au fost respinse, un al treilea complet a decis, în februarie 2012, să îi anuleze pedeapsa.
Completul era format din Veronica Cîrstoiu, Liliana Bădescu şi Dumitriţa Piciarcă. Cu toate acestea, Dinel Staicu a rămas în arest. Motivul - era arestat într-un alt dosar, cu privire fraudarea Transgaz. Abia la un an de la anularea condamnării obţine eliberarea. Procurorii au dovezi că omul de afaceri a încercat să îşi cumpere libertatea şi la Tribunal. Apropiaţii săi au oferit 150.000 de euro judecătoarelor Viorica Dinu şi Antonela Costache, însă procurorii au intrat pe firul negocierilor, iar întreaga reţea a fost trimisă în judecată.