„E miraculos faptul că un loc cum este Ierusalimul a devenit un centru al lumii, și în plan politic și religios, pentru că locul în sine nu e foarte atrăgător, nu promitea să devină un loc de predilecție al marilor conducători ai lumii și ai marilor confesiuni religioase”, a spus Andrei Pleșu.
În opinia sa, Ierusalimul este un oraș „care pare să fie un simbol al marginalității”.
„Asta arată ce poate face o carte dintr-un loc. E adevărat, nu orice carte, ci Biblia”, spune scriitorul.
El a amintit de cele religiile în jurul cărora se învârte istoria Ierusalimului - islamul, iudaismul și creștinismul – și despre luptele care s-au dus pentru controlul orașului.
Ierusalimul a fost distrus de 17 ori, a fost asediat de 23 de ori, a fost atacat de 52 de ori, capturat și recapturat de 44 de ori, ceea ce face din acest oraș „un rezumat al lumii”.
„Una din lecțiile Ierusalimului, cred, este că problema îndreptățirii e riscantă în plan spiritual. Mai exact, că oricine se bate să dețină locul riscă să aducă la un nivel prea pământesc dezbaterea spirituală. Există un cardinal care, după ce a fost pierdut Ierusalimul de creștini, după ce a fost cucerit de saladini, a spus: pentru că am vrut să ne purtăm în Ierusalim ca niște cuceritori, am ratat Ierusalimul ceresc. Și dacă vrem să recuperăm Ierusalimul ceresc, trebuie să ne repoziționăm în atitudinea noastră față de Ierusalim. Dumnezeu nu poate fi luat în posesiune, asta este una din lecțiile Ierusalimului”, spune Andrei Pleșu.
„Cine încearcă să-l transforme pe „a fi” în plan spiritual într-un „a avea” în plan teritorial pierde dreptul de a poseda locul. Universalitatea lui Dumnezeu dezminte această focalizare teritorială. Așa ar trebui să se gândească, dacă ar fi să se gândească cu adevărat religios, din toate cele trei unghiuri ale religiei”, adaugă el.