Cum arată românul în ochii străinilor. Oișteanu: În perioadele de criză e nevoie de un vinovat de serviciu

De ce trăiesc românii cu 5 ani mai puțin decât ceilalți europeni

Istoria poștei, de la scrisori trimise cu diligența la e-mail

Primarul din Constanța cere controale în 5 școli, pentru a verifica vizele de flotant

Noi informații cutremurătoare în cazul băiatului mort la spitalul din Târgu-Jiu

Postul Crăciunului a devenit un lux. Cu cât s-au scumpit legumele față de anul trecut

Meteorologii anunță vreme caldă

Un șofer polonez circula cu TIR-ul pe contrasens, pe A1

Un mal de pământ s-a prăbușit peste patru muncitori

Telemedicină cu scandal. Șase aparate de radiologie noi zac nefolosite în spitalele din Bihor

„Salon du livre de la Paris, unde suntem invitați de onoare, va încerca să modifice stereotipurile unui popor destul de sălbatic și care se uită după a specula societățile occidentale. Stereotipul e un adevăr parțial ridicat la rangul de adevăr general. E o simplificare, e o gândire rea, dar și noi gândim în acești termeni”, a explicat Andrei Oișteanu.

„Dintre milioanele de români care se duc afară, mulți sunt harnici, auzim și aceste lucruri, unele țări au progresat datorită acestei forțe de muncă. În perioadele de criză e însă nevoie de un vinovat de serviciu, care e fluctuant. Ba turcul în Germania, ba bosniacul în Austria, a venit rândul românului. Problema e să găsim resursele unei civilizații autentice, din care furtul, cerșitul să dispară, semnalele pozitive să fie mai puternice”, a subliniat el.

Citiți și: Andrei Oișteanu: „Românii au o ospitalitate pe termen scurt. Nu sunt toleranți”

Pleșu și Cărtărescu lipsesc de la Salon du Livre. Oișteanu: Au fost linșați politic și mediatic

Istoricul a comentat pe marginea unui studiu IRES, care spune că românii nu se prea asociază. Nici între ei, nici cu alții. „Char și în comunism se vorbea de o solidaritate a diasporei maghiare, poloneze și între ei și cu țara. Dimpotrivă, era o dispersie totală la exilul românesc. Românii nu doreau să se vadă cu românii, toți se spionau, se acuzau. De fapt e o solidaritate care ne lipsește, inclusiv în plan național. Nu avem o putere de a gândi împreună o strategie națională și să cădem de acord asupra unor puncte comune. Intrarea în UE a fost un astfel de mesaj. După 1918, România brusc nu a mai avut nicio mare strategie națională, nimic mare de făcut. Tocmai lipsa acestui mare țel a produs degringolada intelectualității române interbelice”, a subliniat istoricul.