Luni dimineață, 50 de sindicaliști s-au încolonat la Rovinari și au plecat pe jos spre București. Timp de cinci zile au parcurs 250 de kilometri și s-au apropiat de Pitești.
Au înnoptat la Rovinari, Ișalnița și Slatina, în corturile pe care le-au întins unde au apucat, dar aproape de drum. Mâncare și apă au primit de la colegii din alte sindicate. La Craiova sprijinul a fost mai puternic. Zeci de oameni s-au hotarât să îi însoțească.
Marșul disperării, așa cum îi spun participanții, vine după ce conducerea Complexului Energetic Oltenia a anunțat că va disponibiliza 2000 de oameni până în luna iunie.
Producția de energie din cărbune a pierdut supremația în România. O directivă europeană dă prioritate consumului de energie verde.
„Ceea ce a umplut paharul și ne-a făcut sa ne pierdem răbdarea este că în timp ce noi, minerii și energeticienii suntem opriți, practic grupurile noastre sunt oprite, România importă energie electrică din străinătate”, spuen un angajat.
„Aș putea spune că este un gest de disperare, acest marș civic. Cu un preț de producție peste cel al celorlalte surse de energie, Complexul Energetic Oltenia are acum puține contracte”, spune Dumitru Pârvulescu, președinte de sindicat.
Dar în spatele mesajelor legate de importanța mineritului se ascunde teama de șomaj. În doi ani, 4.000 de oameni au fost concediați de la Complexul Energetic Oltenia.
„Merg în mâini și tot ajung la București!”, spune un angajat.